Hotărîrea a fost spontană şi lucrativă. Sub scutul nopţii de 14 spre 15 Mai, tinerii însufleţiţi au găsit animalele de tracţiune necesară şi lanţuri, executând, cu preciziune şi cu bravură, româneasca datorie faţă de simbolul desrobirii noastre naţionale.
Problema n’a fost de loc uşoară. Blocul de piatră era formidabil şi mult adâncit în pământ.
În zorii zilei, razele aurii ale soarelui primăvăratic au putut saluta culorile dragi ale sufletului românesc, pe creştetul monumentului salvat!
Agenţii guvernului patriotic dela Budapesta şi-au făcut şi ei datoria, cu aceiaşi repezeală şi promtiludine. Denunţul a plecat încă în ceasurile dimineţii. Şi aparatul de stat s’a sesizat fără greş, la iniţiativa Ministerului de interne.
La 19 Iunie sosea la Blaj din Budapesta Magnificenţa Sa Domnul Boncz Ferencz, cu următorul ucaz în buzunar, pe care îl dăm în traducere româneaseă fidelă:
„Magnificenţei Sale Francisc Boncz, consilier ministerial, directorul regesc al fundafiunilor publice. — Nr. 1008 prezidial.
– Conform avizului Nr. 506 din 3 1. c. al D-lui Ministru de interne, la Blaj, în judeţul fllba Inferioară, în noaptea spre 15 Mai, circa 30 elevi din clasele 6, 7 şi 8 ale gimnaziului de acolo, au aranjat o serbare demonstrativă.
S’au transportat în tăcere deplină la piatra de pomenire, aflătoare pe livada libertăţii („Câmpul Libertăţii”) întru aducerea aminte de 15 Mai 1848 şi, aceasta, fiind ameninţată să fie săpată şi dusă de râul Târnava, au aşezat-o mai în lăuntru cu circa 60 paşi dela mal, arborându-i drapelul naţional român. Dimineaţa era arborat un asemenea drapel şi pe catargul aflător în curtea şcoalei.
In cursul dimineţii, ariile executate pe livada libertăţii de către orhestra populară ieşită acolo (Marşul românesc, Imnul popular românesc şi Cântecul libertăţii,), au fost secundate cu cântec domol de către candidaţii de preoţi din grădina Seminarului, care se află la depărtare de 600—800 paşi.
La această serbare demonstrativă este părtaşă şi direcţiunea.
Fiind necesară în această afacere o anchetă energică şi imediată, învit pe Magnificenţa Ta ca, plecând numai decât Ia Blaj, să cerceteze acolo, în chipul cel mai riguros, transgresiunea.
In acest scop veţi lua pe lângă DVoastră, la Cluj, pe secretarul cunoscător de limba românească al direcţiunii regeşti regionale, despre ce direcţiunea va fi avizată concomitent.
Pentru orientare, comunicăm Magnificenţei Tale actele cari au intrat până acum în această chestiune, aci aflătoare.
Referatul despre rezultatul anchetei şi subşternerea părerii DVoastră o aştept cât mai neîntârziat. Budapesta, 7 Iunie 1883″.
Directorul liceului era atunci Ion Micu Moldovanu.
Ancheta s’a făcut cu străşnicie cumplită. Profesorii şi elevii vizaţi au fost martirizaţi, cu ancheta, zile dearândul.
Magnificenţa Sa trona în castelul mitropolitan şi în fiecare ceas neliniştea cu noui porunci şi intimidări pe „vinovaţi”, inclusive direcţiunea şi blajinii dascăli bătrâni.
Rezultatul anchetei: nul. Nu s’a găsit nici un suflet slugarnic şi trădător, care să frângă consemnele simţământului românesc. Nici chiar când Magnificenţa Sa a proprit toate certificatele de fine de an ale elevilor.
N’a lipsit însă gestul eroic, făcut de elevul Teodor Pantea din clasa IV, care a recunoscut arborarea drapelului pe catargul din curtea liceului. Simplu, curajios, brav:
— Eu am înfipt steagul! Şi eu m’am bucurat cel dintâi văzându-i fluturarea biruitoare deasupra şcoalelor noastre!
