Americanii neagă
În ciuda faptului că barajului Tabqa de pe râul Eufrat, lângă Raqqa, se află pe o listă de „no-strike”, Statele Unite l-au bombardat, riscând să ucidă zeci de mii de oameni nevinovați, scrie joi The New York Times.
Barajul Tabqa, lung de 40 de kilometri, se afla în acel moment sub controlul Statului Islamic. Pe 26 martie 2017, mai multe lovituri aeriene au distrus echipamentele esențiale. Nivelul lacului de acumulare a început să crească alarmant, provocând evacuări în aval.
În timp ce ISIS, guvernul sirian și Rusia dădeau vina pe SUA, General locotenentul Stephen J. Townsend a declarat că acuzațiile sunt nebunești pentru că barajul se afla pe lista obiectivelor civile protejate. „Barajul Tabqa nu este o țintă a coaliției”, a spus Townsend la două zile după loviturile aeriene.
Care era, de fapt, adevărul?
În ciuda respingerii vehemente a acuzațiilor, doi foști înalți oficiali au declarat pentru The New York Times că membrii unei unități de operațiuni speciale secrete numită Task Force 9 au lovit barajul folosind unele dintre cele mai mari bombe convenționale deținute de SUA, inclusiv o bombă bombă bunker-buster BLU-109.
Atacul a fost efectuat în ciuda unui raport militar care avertiza să nu bombardeze barajul, deoarece un astfel de atac ar putea provoca o inundație uriașă și astfel ar putea ucifde zeci de mii de civili.
Foștii oficiali au adăugat că decizia de a lovi barajul a fost luată folosind o scurtătură procedurală rezervată situațiilor de urgență. Această „scurtătură” a permis armatei să lanseze atacul fără a primi autorizație de la înaltul lanț de comandă.
Foștii oficiali au vorbit sub rezerva anonimatului, deoarece nu sunt autorizați să discute despre atacuri. Potrivit articolului din The New York Times, unii ofițeri au considerat acțiunile unități de operațiuni speciale ca fiind nesăbuite.
De altfel, scrie The New York Times, Task Force 9 eluda în mod obișnuit procesul de aprobare riguros folosit de obicei pentru astfel de lovituri. Mai exact obișnuia să lovească ținte ISIS în Siria chiar cu riscul de a pune civilii în pericol.
Ce s-a întâmplat, de fapt?
Comandamentul central al SUA (CENTCOM) a recunoscut că a aruncat trei bombe de 900 de kilograme în Siria , dar a negat că ar fi vizat barajul sau că ar fi ocolit procedurile prevăzute. Un purtător de cuvânt a declarat ziarului că bombele au lovit numai turnurile atașate barajului, nu și nu barajul. Mai mult, reprezentantul CENTCOM, căpitanul Bill Urban, a afirmat că loviturile limitate asupra turnului au fost aprobate în prealabil.
În opinia sa, faptul că barajul nu s-a prăbușit dovedește că cei care au planificat acțiunea au calculat foarte bine că lovirea turnurilor nu va duce la distrugerea barajului.
În ciuda declarațiilor purtătorului de cuvânt, cei doi foști oficiali, dar și martorii sirieni intervievați de New York Times au spus că barajul a încetat să funcționeze, ceea ce a făcut ca nivelul lacului de acumulare să se ridice rapid cu 15 metri și să se reverse peste baraj.
Ca să evite o catastrofă, autoritățile din Turcia au redus fluxul de apă spre Siria pentru a câștiga timp. Simultan, ISIS, guvernul sirian, forțele de apărare siriene și SUA au făcut apel la încetarea de urgență a focului pentru a permite inginerilor civili să lucreze și să prevină catastrofa.
„Distrugerile ar fi fost inimaginabile”, a declarat un fost director al barajului. „Numărul victimelor ar fi depășit numărul sirienilor care au murit în timpul războiului.”
Un raport al inginerilor de la Biroul Resurse și Infrastructură de Apărare al Agenției de Informații a Apărării a făcut o recomandare clară de a nu lovi părțile din beton ale barajului cu bombe sau rachete, spunând că armele mici precum rachetele Hellfire ar putea fi folosite pe secțiunile de pământ ale barajului.
Un raport militar declasificat prin Legea privind libertatea de informare arătă că operatorii au solicitat loviturile aeriene pentru a împiedica sau a întârzia forțele inamice să captureze o anumită zonă.
Cei doi foști oficiali au spus că formularea cererii arată că forțele aliate nu erau în pericol și că justificarea pentru care a fost ovulit lanțul clasic de aprobare nu stă în picioare..
Un înalt oficial al Departamentului Apărării a declarat că un bombardier B-52 a aruncat bombe care urmau să explodeze în aer deasupra țintelor, dar când acestea nu au reușit să disloce luptătorii inamici, grupul operativ a cerut să fie aruncate trei bombe de 900 de milograme, inclusiv cel puțin un bunker-buster.
Turnurile barajului au fost, de asemenea, lovite cu artilerie grea.
Luptătorii ISIS au fugit din baraj câteva zile mai târziu, sabotând turbinele deja nefuncționale în timp ce se retrăgeau.
Crime de război?
The New York Times a subliniat că mărturiile foștilor membri ai serviciului, documentele militare și rapoartele cu privire la atacurile aeriene arată că multe atacuri ale Task Force 9 au ocolit procedurilor de aprobare.
În noiembrie, New York Times a raportat că armata americană a mușamalizat atacurile aeriene din 2019 ale Task Force 9 lângă Baghuz, Siria. Loviturile, care au ucis până la 64 de femei și copii, sunmt o posibilă crimă de război.
Mai mult, Centrul de operațiuni american din Qatar nu a fost informat nici despre loviturile de la Baghuz, deși fiecare atac aerian american ar trebui să fie raportat imediat, scrie Jerusalem Post.
