Geo Bogza în război cu STB pentru cursa de noapte

 

Geo Bogza deplângea desființarea, începând cu 20 octombrie 1936, de către Societatea de Transport București – STB, a cursei de noapte.

„Astăzi, cursa de noapte a fost deființată de birocratismul setebeului, care a devenit stăpân peste toate liniile de autobuze din Capitală.

De la 20 octombrie, cursa de noapte este un lucru care a fost și aparține acum numai trecutului. Este o mare tristețe și o mare părere de rău, în constatarea aceasta”, își încheia Geo Bogza articolul apărut în „Realitatea Ilustrată” din 18 noiembrie 1936 sub titlul „Un autobus intrat în istorie. Cursa de noapte”.

Tariful unic

Programul cursei de noapte începea zilnic la ora 0.30, circulând o vreme în parelel cu alte linii de autobuze sau de tramvaie. O diferenția însă tariful unic de 8 lei, indiferent de distanță parcursă.

„Primul autobus care pornea după această oră își schimba tariful, un preț unic, opt lei, pentru orice distanță, în locul biletelor de șase, de cinci, de patru și de trei.

De acea, în lungul căii Dudești și a splaiurilor Dâmboviței, oamenii care aveau să meargă într-o parte sau alta, cu autobuzul opt, se grăbeau să apuce ultimele mașini, înainte de douăsprezece și jumătate.

Când după această oră se urca uneori câte unul și încerca într-o doară, către taxator: „Un bilet de patru”, acesta îi răspundea: „Opt lei toată linia”.

„Ce, a și început tariful de noapte?”, făcea celălalt mirat și dezamăgit”.

Oameni de tot felul

În scurt timp, tramvaiele începeau să se retragă zdrăngănind spre depouri, asemenea autobuzelor normale.

Pe bulevard, firmele luminoase ale cinematografelor mai pâlpâiau preț de câteva clipe înainte să se stingă, lăsând la vedere reclamele de pe blocurile înalte, ce dispăreau însă și ele după ora două.

Orașul se cufundă așadar încet într-o beznă deasă, luminată intermitent de felinarele sub care se strângeau răbdători călătorii spre a fi văzuți de șofer.

„La câte un colt de stradă, un om se ivea în dreptul unui felinar și ridica mâna. Ușile ponceau, dându-se la o parte și cel de jos pătrundea înăuntru, alegându-și un loc, pe scaunele vechi și desfundate.
Din fund se ridica taxatorul și se apropia de el.

Cei care erau înăuntru aveau prilejul să vadă cum treptat se urcă tot felul de oameni.

Bătrâni cu paltoane vechi și care aduceau odată cu ei o tuse seacă; țărani cu haine aspre și cu desagi; femei uneori, dar de cele mai multe ori oameni, oameni pur și simplu, așa cum se văd prin baruri, în filmele americane, oameni ai cartierelor mărginașe, cu gulerul cămășii desfăcut și cu șapca pe ceafă.

Toți aceștia se vede că sunt oameni ai nopții, că o iubesc în felul lor. Veneau de la treabă, de la cârciumi sau de la o petrecere?

Erau de toate felurile și la cele mai târzii ore ale nopții, mașina opt îi culegea, de pe la colțuri, ducându-i spre casă”.

Geo Bogza nu ne spune exact traseul cursei opt, dar amintește că trecea prin fața morgii și din ea se vedeau luminile de la cinematografele Venus, Lucifer, Edison, Omnia, Marna, Volta-Buzești.

Parteneri