Starea de urgență declarată de președintele Truman din cauza Războiului din Coreea. Intervenția masivă a Chinei
Proclamând că „imperialismul comunist” amenința popoarele lumii, Truman a făcut apel la poporul american să contribuie la construirea unui „arsenal al libertății”.
În noiembrie, mizele Războiului din Coreea au escaladat dramatic odată cu intervenția a sute de mii de soldați chinezi comuniști. Înainte de sosirea acestora pe câmpul de luptă, forțele americane păreau pe punctul de a obține victoria în Coreea. Cu toate acestea, la doar câteva zile după ce generalul Douglas MacArthur a declarat o „ofensivă de încheiere a războiului”, elemente masive ale armatei chineze au pătruns în liniile americane și au împins forțele americane înapoi.
„Războiul limitat” din Coreea amenința să se transforme într-un conflict de amploare
În acest context, Truman a decretat starea de urgență, iar complexul militar-industrial american a intrat în plină pregătire pentru un posibil al treilea război mondial. Proclamația președintelui a extins foarte mult puterile sale executive și i-a acordat directorului de mobilizare Charles E. Wilson o autoritate aproape nelimitată pentru a coordona programul de apărare a țării. O astfel de creștere a puterii guvernului nu mai fusese văzută de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Uniunea Sovietică, pe care Truman a acuzat-o pentru majoritatea problemelor mondiale actuale în cursul discursului său, a criticat Statele Unite pentru „atitudinea agresivă”. Congresul, majoritatea aliaților Americii și poporul american păreau să susțină cu tărie discursul și acțiunile dure ale președintelui. Discursul lui Truman și evenimentele care l-au precedat au indicat faptul că Războiul Rece devenise o realitate militară reală. Războiul din Coreea a durat din 1950 până în 1953.
