„Spionul” din interiorul SS-ului: A încercat să alerteze democrațiile occidentale, însă nimeni nu l-a ascultat
La 8 iunie 1942, în plin război, un ofițer nazist în uniformă civilă a intrat în Institutul de Igienă din Berlin și a fost condus în biroul maiorului Kurt Gerstein. Vizitatorul aducea un ordin de la superiorul său, Adolf Eichmann, de la Biroul Principal de Securitate al Reichului: Gerstein trebuia să colecteze o cantitate mare de gaz special de la o fabrică secretă și să o livreze într-o locație din Polonia. Gazul era Zyklon B, o variantă a acidului cianhidric sau prusic, care la contactul cu aerul, degaja vapori mortali. Utilizarea sa nu a fost discutată.
Gerstein știa deja, iar la începutul aceluiași an primise un document de informare despre crearea clădirilor „necesare” într-o Polonie ocupată „pentru gazarea evreilor”. Bănuia că Zyklon B era mijlocul prin care se va accelera uciderea în masă.
A criticat public regimul Hitlerist
Un bărbat înalt, subțire, cu o față foarte serioasă și cu ochi întunecați și pătrunzători, Kurt Gerstein avea 35 de ani când a depus cererea de intrare în Waffen-SS în septembrie 1940.
O privire rapidă asupra dosarului său a arătat că avea stofă de recrut perfect. Se născuse într-o familie profund conservatoare, iar ambii săi părinți erau naziști înfocați.
Când naziștii au venit la putere în 1933, Gerstein a fost iritat de planurile lui Hitler de a crea o biserică protestantă germană influențată de naziști. În februarie 1935, s-a ridicat în picioare într-un teatru pentru a protesta față de o piesă „anticreștină” și a fost bătut de membrii Tineretului hitlerist.
Fără să se descurajeze, a continuat să critice public regimul hitlerist. A fost arestat de două ori, dar, după ce a petrecut câteva săptămâni într-un lagăr de concentrare, a părut brusc un om schimbat. A obținut un loc de muncă într-o mină de potasiu, a ajutat Tineretul hitlerist local și a primit un certificat nazist de bun cetățean.
Se alăturase SS-ului pentru a denunța crimele acestora
Gerstein își dăduse seama că, așa cum naziștii ar fi distrus orice persoană pe care o percepeau ca dușman, singura modalitate de a schimba regimul era din interior.
Dorința sa de a demasca regimul fusese intensificată de o nouă descoperire înfiorătoare. În timp ce se interesa de moartea unei rude, acesta a descoperit că naziștii demaraseră un program secret de eliminare a „bolnavilor mintali”. Respins de propria familie pentru că a crezut în propaganda britanică, Gerstein a declarat: „Intenționez să știu ce se întâmplă!”
La 15 martie 1941 – la șase luni după ce a depus cererea – Kurt Gerstein a fost acceptat în Waffen-SS. În câteva luni, dedicarea sa pentru muncă și cunoștințele sale de inginerie și medicină l-au făcut remarcat de către superiorii săi și a fost transferat la Institutul de Igienă din Berlin, unde chimiștii lucrau în mare secret la experimente pentru Reich. Când Gerstein a dezvoltat metode de combatere a unei epidemii de tifos în Wehrmacht, a devenit rapid expertul principal al institutului în materie de dezinfecție și igienă. Pentru naziști, societatea germană nu putea fi cu adevărat „dezinfectată” decât prin îndepărtarea evreilor.
Cutii de Zyklon B, otrava folosită în lagărele de concentrare, descoperite după ororile Holocaustului
„Avem nevoie de tine pentru a îmbunătăți funcționarea camerelor noastre de gazare”
Câteva luni mai târziu, un subaltern al lui Adolf Eichmann a sosit în biroul lui Gerstein pentru a transmite un ordin: „Colectați Zyklon B și livrați-l în Est”.
La începutul lunii august, Gerstein a călătorit cu un convoi într-o regiune împădurită din fosta Cehoslovacie pentru a ridica recipientele cu gaz de la o fabrică de potasiu, înainte de a se îndrepta spre Polonia. Tulburările interioare l-au mistuit, iar la următoarea oprire, s-a prefăcut că inspectează încărcătura și le-a spus celorlalți că unul dintre containere avea scurgeri. Aceștia l-au ajutat să îl îngroape la marginea drumului. A fost o victorie, dar numai una mică.
Convoiul de Zyklon B a ajuns la cazarma SS din Lublin pe 17 august 1942. Șeful poliției SS de acolo, generalul de brigadă Odilo Globočnik, a creat o rețea de lagăre ale morții la Belzec, Sobibor și Treblinka – cu scopul de a lichida toți evreii polonezi. Uciderea în masă de la Belzec începuse deja, iar planul era de a elimina fiecare evreu în câteva ore de la sosire.
Uitându-se la Gerstein, expertul în „igienizare”, Globočnik a spus: „Avem nevoie de tine pentru a îmbunătăți funcționarea camerelor noastre de gazare”.
Comandantul lagărului Christian Wirth era nerăbdător, deoarece el credea că vaporii de la motoarele pe benzină ce le atașase la camerele morți puteau ucide mai eficient decât Zyklon B și nu voia să se dovedească că se înșela în fața expertului din Berlin.
Camera morții a fost în curând atât de aglomerată încât SS-ul și ajutoarele lor au fost nevoiți să se folosească de umeri pentru a forța ușile să se închidă. Existau țipete, rugăciuni și strigăte de furie și ură.
Sergentul SS Lorenz Hackenholt a făcut acum un pas în față. El era responsabil de camionul ale cărui gaze de eșapament erau introduse în camere pentru a sufoca victimele
După ce au pornit motorul, acesta a funcționat timp de 32 de minute, până când toți cei din interior au murit.
Gerstein a mințit și i-a spus că lotul de Zyklon B pe care îl adusese părea să fie contaminat și că va trebui să fie aruncat.
Gerstein a izbucnit în lacrimi în timp ce descria ceea ce văzuse
Întorcându-se singur în Germania cu un tren de noapte spre Berlin, Gerstein a întâlnit un diplomat suedez pe nume baronul Göran von Otter. În lumina slabă a trenului întunecat, Gerstein a izbucnit în lacrimi în timp ce descria ceea ce văzuse. „Dacă le spuneți aliaților, atunci ei pot lansa milioane de pliante în toată Germania”, a spus Gerstein, „astfel încât oamenii să știe ce se întâmplă și să se ridice împotriva lui Hitler”.
Suedezul a făcut un raport complet guvernului suedez neutru, care, temându-se să nu-și agraveze relația cu Hitler, l-a amânat până după încheierea războiului.
Întors la Berlin, Gerstein a contactat delegația elvețiană de acolo, care era de asemenea îngrijorată de antagonizarea lui Hitler, și apoi pe nunțiul papal local, care – fără ca Gerstein să știe – credea în „compromis și conciliere” cu cel de-al Treilea Reich. Personalul nunțiului a cerut ca Gerstein să fie scos din clădire.
Întors în apartamentul său, Gerstein s-a prăbușit pe un scaun. „Mi-am pierdut ultima speranță”, a spus el.
La locul de muncă, acesta a fost împins și mai mult în groază, încercând pe cat era posibil să deturneze sau să saboteze transporturile de gaz. „Mașinăria a fost pusă în mișcare, iar eu nu o pot opri”, i-a spus Gerstein unui prieten. „Este ceva ce am văzut ochii mei, pentru ca într-o zi să pot depune mărturie despre asta”.
S-a spânzuart după încheierea războiului
În 1945, când Germania nazistă s-a prăbușit, Kurt Gerstein a profitat de ocazia de a depune mărturie. Abandonându-și postul de la Berlin, a plecat spre vest și s-a predat forțelor franceze. La început, acceptat ca un veritabil antinazist, a scris un raport despre ceea ce văzuse în lagărele morții. Dar când serviciile de informații ale armatei franceze l-au dus la Paris, i-au spus că era anchetat ca un criminal de război. La 25 iulie 1945, s-a spânzurat în celula sa.
În august 1950, numele lui Gerstein a fost adus în fața unui tribunal antinazist din Germania pentru a-i evalua reputația. Instanța a acceptat faptul că germanul a deturnat și distrus cantități de Zyklon B în „acte de rezistență”, dar a declarat că acțiunile sale nu au fost „suficient de importante sau influente pentru a opri această mașinărie”. Tribunalul a decis că Gerstein nu a fost „printre principalii criminali, dar l-a plasat printre cei „pătați””.
