Un incendiu nemaivăzut a distrus parţial instalaţia de piroliză a Combinatului Petrochimic de la Piteşti în seara de 14 aprilie1974, înainte cu doar 15 zile ca Nicolae Ceaușescu să fie înscăunat ca un veritabil rege, cu sceptru, în funcția de președinte al României.
„În plină glorie a epocii Ceauşescu, când se apropia de apogeu şi renumele de chimistă al soţiei dictatorului de la Bucureşti, instalaţia de piroliză a marelui combinat chimic din localitate, achiziţionată prin Romchim de la firma Lurgi din R.F. Germania, a sărit în aer, cu consecinţe devastatoare şi de ordin financiar, dar mai ales ecologic.
În spatele acestei explozii, cercetând un maldăr de documente, am constatat o sumă de fapte asupra cărora trebuie să medităm.
La încheierea contractului de achiziţionare a instalaţiei de piroliză de la Piteşti, Direcţia de Informaţii Externe l-a interpus în tratative pe inginerul Alfons Polihroniade, un colaborator preluat de la organele de contraspionaj, pe care îl dirijase «să câştige încrederea reprezentanţilor firmei vest-germane şi să le creeeze impresia că lucra pentru ei».
Astăzi fiind destul de greu de ştiut dacă Alfons Polihroniade doar le-a creat impresia, sau chiar a lucrat pentru ei, trăgând pe toată lumea pe sfoară.
Cert este ca firma Lurgi, după încheierea contractului, l-a onorat pe Alfons Polihroniade, la Viena, cu suma deloc neglijabilă de 500.000 de mărci.
Cel puţin atât a declarat inginerul că ar fi primit.
Valuta încasată de Alfons Polihroniade a fost predată imediat Direcţiei de Informaţii Externe.
Apoi s-a întâmplat la Piteşti ce s-a întâmplat: explozia instalaţiei de piroliză a fost urmată de un violent incendiu, care a devastat totul în jur, adică alte şi alte instalaţii achiziţionate cu bani grei din străinătate.
Iar la cercetările de rigoare s-a constatat că vasul de faclă, livrat tot de Lurgi, şi tot prin contractul negociat de Alfons Polihroniade, nu avusese o calitate corespunzătoare parametrilor din prospectele firmei din Germania Occidentală.
În anul următor, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, inginerul Alfons Polihroniade a fost recrutat efectiv de Direcţia de Informaţii Externe, ca ofiţer deplin conspirat, şi trimis în R.F. Germania, să trateze obţinerea unor eventuale despăgubiri.
Firma Lurgi a refuzat să compenseze pierderile părţii române, deoarece instalaţia de piroliză de la Piteşti era ieşită din perioada de garanţie.
Iar Alfons Polihroniade, la rândul lui, conform scenariului perfectat în instituţia de pe strada Batiştei, a refuzat să se mai întoarcă în ţară, rămânând «ilegal» în străinătate.
Va reveni în România abia după dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, care îl cunoştea foarte bine, de teama de a nu fi arestat de germani.
Într-adevăr, Ion Mihai Pacepa era la curent cu detaliile implantării lui frauduloase în Occident”.
Citește și Omul din umbra Uzinei G a lui Ceaușescu. Rolul lui Polihroniade
