Uneori se trimitea înaintea solului, la graniță, o delegație care-l primea cu onoruri și îl însoțea apoi pe tot parcursul drumului. După sosire, solul se prezenta dregătorului în a cărui atribuții intra primirea solilor.
În Țările Române se ocupa de acest lucru logofătul al treilea, care era și secretarul Domnitorului.
Dimitrie Cantemir ne spune în “Descriptio Moldaviae” că „logofătul al treilea când vin solii de pe la alte Curți, atunci el are purtarea de grijă pentru dânșii, ca să li se facă ceremoniile după obiceiul Curții”.
I se fixa solului o audiență fie privată, când chestiunea era secretă și privea exclusiv numai pe Domnitor, sau o audiență publică, atunci când era vorba de chestiuni care priveau politica generală a țării sau când venea o misiune să prezinte felicitări cu ocazia unui anumit eveniment ca: urcare pe tron, nuntă domnească, etc.
Oarecare fast
Aceste audiențe puteau avea loc fie în Capitala Țării, ori într-o localitate oarecare sau chiar în tabere militare, adică acolo unde se găsea Domnitorul.
La ziua fixată pentru audiență, solul sau solii, dacă era o misiune compusă din mai multe persoane, se prezentau la locul unde urmau să fie primiți.
Primirea se făcea după ceremonial și uneori cu oarecare fast, după importanța ce se da misiunii solului și după raporturile cu statele respective.
Sânga, locul de cinste la turci
La 16 Martie 1600, vine o solie numeroasă a Sultanului turcesc la Mihai Viteazul. Solia e primită de Domnitor cu o deosebită pompă; solul turcesc e pus la locul de cinste, care la Turci este stânga.
Citește și Dieta către Mihai Viteazul: Dacă omul sărac nu poate da o vită, să dea trei oi
La această ceremonie asistă toată Curtea Domnească.
