Solul Regelui Suediei, în audiență la Leon Vodă. Cel polonez primit de Matei Basarab. Ai Sultanului la Mihai Viteazul. Mărturii de zile mari

Distribuie știrea: Facebook | Twitter

„La masă eu și cu însoțitorii mei am fost așezați la dreapta; principele și cu Valahii săi la stânga.

Înaintea Principelui erau cupe și farfurii de argint, la cei de la mijlocul mesei blide de lut frumoase și smălțuite, la cei din coada mesei de lemn. Bucatele nu se ridicară de pe masă în tot decursul prânzului, ci se puseră unele peste altele până ce se făcut pe încetul o grămadă mare.

Vinurile erau bune și alese și după ce le beau, mesenii vorbeau împreună mai liber și mai apropiat”.

Primirea de Matei Basarab în 1636 a solului polon Gheorghe Krasinski

Scriitorul-martor anonim spune că: „…ne ieși înainte pe râul Colentina toată Curtea Domnului cu hatmanul în frunte.

Erau toți frumos îmbrăcați, călări pe cai turcești și deosebit de ei cinci steaguri de oșteni.

Aici a urat bun sosit solului, în numele Domnului, nepotul de soră al acestuia, a cărui funcție este să poarte buzduganul și spada domnească în public.

Citește și Cumplita dușmănie dintre Matei Basarab și Vasile Lupu

După aceste urări ne-au condus în București în următoarea ordine: în frunte mergeau câțiva oameni, doi câte doi, la dreapta erau două steaguri de oșteni, la stânga trei.

Lângă sol mergeau pe jos patru guarzi îmbrăcați ca nemții purtând muschete; cu Solul mergea toată curtea domnească și în urmă câteva zeci de slujitori călări!”.

Protocolul de la Curte

Când s-a dus solul în audiență la palat „l-au condus în aceeași caretă și cu suită ca în seara precedentă, iar noi mergeam pe de lături călări câte doi, după obiceiul local.

La scară l-au primit pe sol mareșalii, cari ne-au condus prin mai multe odăi pline de boieri, slujbași mai mici și alți oameni.

În ultima odaie erau dregătorii mai mari și mai de frunte, oameni politicoși și de o vârstă venerabilă.

Domnul stătea sub un baldachin, îmbrăcat în haine de ferezie albă și violetă, căptușite cu blană de zibelină.

Văzând pe sol care intra în cameră, a înaintat de la tronul lui spre dânsul și l-a primit cu dragoste.

După aceea așezându-se fiecare la locul ce i se cuvenea, solul a transmis Domnului din partea regelui complimente și urări.

Li s-a poruncit apoi tuturor boierilor de sfat și dregătorilor să treacă în altă cameră, iar noi am trecut în camera în care domnia Domnul. Acolo stăturăm mai bine de o oră tratând chestiunile ce-l priviau pe el și republica noastră…

Acolo, înainte de despărțire, Domnul a pus pe umerii solului, în semn de prietenie, un caftan de catifea roșie.

În timpul prânzului, au venit la sol, după obiceiul acelei țări, toboșari, cântăreți din caval, măscărici, precum și alți muzicanți și scamatori; solul i-a mulțumit pe fiecare după cum se cuvine”, Ioan D. Condurachi, Diplomați români în trecut (sec. XIV-XVII), Tipografia Unirea, Brașov, 1937.

Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE

 

 

 

Pagini: 1 2 3