Soldații din Compania Easy la „Cuibul de vultur” al lui Hitler, 1945
Berchtesgaden a trecut de la un obiectiv strategic la un obiectiv de prestigiu. Acesta era locul în care Hitler își planificase cucerirea Europei, locul în care găzduise șefi de stat, locul în care dictatorul german se relaxase și vorbea despre diverse subiecte cu o suită intimă de prieteni de partid.
Era al doilea sediu al guvernului din afara Berlinului. Toate unitățile aliate din zonă, fie ele franceze sau americane, doreau cu disperare să captureze Berchtesgaden. Unitatea care ar fi reușit acest lucru ar fi câștigat nemurirea istorică ca fiind cuceritorii bijuteriei coroanei imperiului lui Hitler.
Kehlsteinhaus a fost un punct de ochire pentru bombardamentul din 25 aprilie 1945 asupra Obersalzbergului. Acesta a fost un raid de bombardament al Forțelor Aeriene Regale efectuat de Grupurile nr. 1, nr. 5 și nr. 8 și Escadrila nr. 617.
Mica casă s-a dovedit a fi o țintă evazivă pentru forța de 359 Avro Lancaster și 16 de Havilland Mosquitoes, care au bombardat și au avariat grav zona Berghof în schimb.
Nu se știe care unitate militară aliată a fost prima care a ajuns la Kehlsteinhaus
Chestiunea este agravată de confuzia populară între acesta și orașul Berchtesgaden, cucerit la 4 mai de către elementele de înaintare ale Regimentului 7 de infanterie din Divizia a 3-a de infanterie din Corpul XV al Armatei a 7-a americane din Grupul 6 de armate.
Se presupune că membrii Regimentului 7 au ajuns până la liftul de la Kehlsteinhaus, cel puțin o persoană susținând că el și un partener au continuat până în vârf.
Într-un interviu acordat de Biblioteca Congresului și în interviuri mai recente, Herman Louis Finnell din Divizia a 3-a de infanterie a declarat că regimentul său a intrat în Berghof, nu în Kehlsteinhaus.
Cu toate acestea, Divizia 101 Aeropurtată susține că a fost primul atât la Berchtesgaden, cât și la Kehlsteinhaus. De asemenea, elemente ale Diviziei a 2-a blindate franceze, Laurent Touyeras, Georges Buis și Paul Répiton-Préneuf, au fost prezente în noaptea de 4 spre 5 mai și au făcut mai multe fotografii înainte de a pleca pe 10 mai, la cererea comandamentului american.
Nederanjat în timpul bombardamentului din 25 aprilie, Kehlsteinhaus a fost folosit ulterior de Aliați ca post de comandă militar până în 1960, când a fost retrocedat statului Bavaria.
Valenti, unul dintre soldații Regimentului 7 Infanterie, și-a amintit de vizita sa la reședința lui Hitler:
„Nu ne-a venit să credem ce am văzut. Pereții erau acoperiți de rafturi, iar rafturile erau pline cu tot felul de vinuri, șampanii și lichioruri. Containerele cu alimente erau bine aprovizionate cu o varietate de conserve de șuncă, brânză și cutii de conserve de doi litri care conțineau murături”.
Valenti și prietenii săi s-au așezat în marea cameră a lui Hitler, unde acesta găzduise cândva șefi de stat, și i-au băut vinul. Înainte de război, Valenti, fiul unor imigranți italieni, fusese miner de cărbune.
Nu a visat niciodată că va ajunge să vadă așa ceva. Și-a convins un amic să-i facă o fotografie în care să se relaxeze pe dealul de lângă casa lui Hitler.
