Socrul său a poruncit să i se taie capul

 

Sfântul Polieuct a fost ostaș în armata română și a trăit în secolul al III-lea.

Nerah, prietenul cel mai bun al lui Polieuct, era creștinn și ajunge să fie cuprins de întristare pentru că își știa prietenul o persoană străină de credința în Hristos.

Auzind de persecuția împotriva creștinilor, îi spune lui Polieut: „Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul; pentru că eu mă țin de credința creștinească, iar tu de păgânătatea elinească; și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lasa”.

Auzind această Polieuct, cel cu bună înțelegere, îndată a cunoscut ce voiește Nearh și, cu darul lui Dumnezeu luminându-se, a început a gândi la cele dumnezeiești; apoi și-a adus aminte de o vedenie, ce i se făcuse mai înainte cu câteva zile, și a zis:

”Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despărțire nu ne va fi, pentru că am văzut în vedenie pe Hristos, Căruia tu slujești, apropiindu-se de mine și, luându-mi haina, m-a îmbrăcat cu altă haină nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi și cal înaripat mi-a dat”.

Nearh, tâlcuind vedenia, i-a spus: „Se cade ție să lași păgânătatea elinească și să te îmbraci întru Hristos, prin credința cea dreaptă; iar calul cel înaripat, să știi că însemnează alergarea cea grabnică spre cer”.

 Atât de mult s-a apropiat Polieuct de Hristos încât a purces la distrugerea idolilor.

Felix, socrul lui Polieuct, care avea împuternicire de la împărat să prigoneasca pe creștini, a încercat să-l convingă să renunțe la credința creștină. Pentru că a refuzat, Felix a poruncit să i se taie capul.

Sursa: crestinortodox.ro