Soarta germanilor din România în comunism
Au fost luate măsuri pe mai multe paliere politice (19451949). Au fost luate măsuri de pedepsire a colaboraționiștilor. Orice opoziție la adresa regimului era explicată prin existența reminiscențelor nazismului.
Masurile represive din 1945-1949 au vizat mai ales țărănimea. Deportarea în URSS și internările în lagăre și brigăzi de muncă pe șantiere. Transportul se realiza în vagoane pentru transportul animalelor. Munca forțata mai ales în mine, fabrici, agricultură. Aproape 10% din cei deportați au murit în timpul deportării, iar ceilalți au rămas cu sechele. Au urmat exproprierile. Primul val a fost implementat prin legislația legată de bunurile inamice. Impactul cel mai mare l-a avut reforma agrară din martie 1945, care a avut un caracter discriminatoriu.
Comunismul a operat o transformare a mentalităților, în urma căreia au dispărut o serie de structuri specifice
Țărănimea germană era considerată îmburghezită. Toate pământurile celor care colaboraseră urmau să fie expropriate. Nu se făcea diferența între cei activi și persoane care au fost doar nominal, fără a avea activitate: confiscările au vizat pe toată lumea. Și casele au fost confiscate. Suprafața expropriata a ajuns la 95% din terenurile deținute de germani. La alegerile din 1946 Grupul Etnic German nu a avut drept de vot. Nu au avut nici drept de a se asocia politic după 23 august.
În ceea ce privește producțiile, comunitățile de sași și șvabi erau fruntașe. Comunitatea etnică germană era deschisă față de colectivizare, germanii crezând că pot să-și facă un rost în noua ordine prin implicare în Gospodăriile Agricole Colective.
Multe dintre investiții au fost concentrate în zonele unde exista deja o oarecare infrastructura industrială: Brașov, Reșița etc. Prin dezvoltarea rapida – posibilități de mobilitate sociale mare fata de țăranii sași și șvabi: mutarea la orașe sau fenomenul navetismului (anii 60). În 1930 majoritatea germanilor se ocupau cu agricultura, în 1956 procentul e de 22%.
Alte forme de solidarizare, forme culturale specifice mediului rural: învățământ religios adresat mai ales tinerilor (biserica luterana). elemente importante pentru a fi confirmați. În mediul rural sunt probleme mari care duc la numeroase tensiuni cu autoritățile locale. În ciuda acestor măsuri represive din 1944-1948, comunitățile rurale cunosc o revigorare a unor tradiții prin prisma unor forme de asociere în perioada stalinismului târziu.
