Și-a dorit Hitler să cucerească întreaga URSS?
Pactul nazist-sovietic a fost o surpriză totală pentru alte națiuni, având în vedere diferențele ideologice dintre cele două țări. Acesta a inaugurat o perioadă de cooperare militară care i-a permis lui Hitler să ignore demersurile diplomatice occidentale și să invadeze Polonia. Forțele lui Stalin au atacat apoi dinspre vest și au finalizat subjugarea și împărțirea statului polonez. În următorul an și jumătate, Germania a beneficiat și din punct de vedere economic de pe urma acestui acord, Rusia exportând cereale și petrol în schimbul unor produse industriale.
Cooperarea sovietică i-a permis lui Hitler să își extindă planurile de dominație europeană. În mai 1940, Blitzkrieg-ul s-a desfășurat spre vest, iar Franța a fost cucerită în șase săptămâni. Dar pacea cu Rusia nu avea să dureze. Hitler și-a dorit întotdeauna ca Germania să se extindă spre est pentru a obține Lebensraum sau „spațiu vital” pentru poporul său.
După căderea Franței, Hitler a ordonat întocmirea unor planuri pentru o invazie a Uniunii Sovietice. El intenționa să distrugă ceea ce el considera a fi regimul „bolșevic evreiesc” al lui Stalin și să stabilească hegemonia nazistă. Cucerirea și înrobirea populațiilor slave „inferioare” din punct de vedere rasial din Uniunea Sovietică urmau să facă parte dintr-un plan grandios de „germanizare” și exploatare economică care urma să dureze mult dincolo de victoria militară așteptată. Indiferent de cooperarea economică și politică recentă, Uniunea Sovietică era considerată inamicul natural al Germaniei naziste și un obiectiv strategic cheie.
Cel de-al Treilea Reich era dornic să împartă URSS cu aliații săi europeni și asiatici?
Desigur, naziștii nu erau deloc împotriva subjugării întregului vast teritoriu sovietic până la coasta Pacificului, dar și-au dat seama că aceste planuri nu erau posibile.
„Dimensiunea excepțională a teritoriului rusesc face absolut imposibilă cucerirea sa completă”, a remarcat feldmareșalul Wilhelm Keitel în timpul pregătirilor pentru invazia URSS.
După înfrângerea Armatei Roșii, se presupunea că va fi nevoie de șase până la 10 săptămâni pentru a realiza acest lucru. Trupele germane urmau să se deplaseze pe o linie care se întindea de la râul Volga până la Arhangelsk. Conform planului care a stat la baza „Operațiunii Barbarossa”, acolo urma să fie stabilită o „barieră defensivă împotriva Rusiei asiatice”. „Ultima zonă industrială rămasă în mâinile rușilor în Urali poate fi paralizată de forțele aeriene”, se preciza în document.
Datorită succeselor militare semnificative ale Wehrmachtului, această frontieră operațională și strategică a fost mutată semnificativ spre est, până la Munții Ural propriu-zis:
„Securitatea Reich-ului va fi asigurată doar atunci când nu va mai rămâne nicio unitate militară străină la vest de Urali; protecția acestui spațiu… și-o asumă Germania”, a declarat Hitler la 16 iulie 1941.
Se presupunea că, lipsită de petrolul caucazian (încă nu fuseseră descoperite câmpurile de petrol din Siberia), URSS învinsă va dispărea pur și simplu de pe harta politică a lumii ca stat unic, iar rămășițele sale nu vor putea amenința în niciun fel Germania. Rușii ar pierde, de asemenea, întregul Orient Îndepărtat și o parte din Siberia până la lacul Baikal, teritorii pe care, conform planului strategic Kantokuen, Japonia trebuia să le cucerească.
