Sfârșitul anului 1917 „garanta” victoria Puterilor Centrale. Cum s-a schimbat totul drastic
Ieșirea Rusiei din război avea să aibă consecințe dramatice pentru România, singurul alt aliat est-european al Antantei, care era izolată și înconjurată de armatele Puterilor Centrale. Chiar și pe Frontul de Vest, lucrurile mergeau bine pentru austro-ungari și germani. Într-o astfel de situație, liderii militari de la Berlin și Viena erau din ce în ce mai optimiști că vor câștiga războiul. Cu toate acestea, au fost create toate condițiile pentru ca situația să se schimbe drastic.
În ciuda faptului că Imperiul Otoman pierduse Ierusalimul în fața trupelor britanice cu puțin timp înainte de Crăciun, decizia lui Lenin de a retrage Rusia din război a permis Imperiului Otoman să recâștige controlul asupra Anatoliei de Est. Un ziar turcesc a relatat la acea vreme:
„Revoluția rusă ne-a salvat de amenințarea imediată. Atâta timp cât nu pierdem din vedere importanța evenimentelor din Rusia și continuăm să le urmărim îndeaproape, ne putem liniști”.
Bătălia de la Caporetto
Puterile Centrale au preluat inițiativa strategică, în urma ieșirii din război a Rusiei. Acest lucru se întâmplase după Bătălia de la Caporetto (octombrie 1917), în care trupele austro-ungare, ajutate de șase divizii germane, au obținut un succes surprinzător în fața forțelor italiene. Atacul a fost atât de puternic încât soldații italieni au fost nevoiți să se retragă haotic, stabilind o nouă linie defensivă la nord de Veneția. Pierderile italienilor au fost catastrofale. Peste 30.000 de soldați italieni au fost uciși sau răniți, iar 265.000 au fost luați prizonieri. Șocul a fost atât de mare pentru italieni, încât a dus la demiterea șefului Statului Major și la căderea guvernului premierului Paolo Bosseli. Cu toate acestea, armata italiană a evitat prăbușirea totală în ultimul moment. Chiar și așa, mulți credeau că speranța Romei consta în încheierea unui tratat de pace onorabil, fără pierderi teritoriale.
Chiar dacă Statele Unite își prelungiseră declarația de război împotriva Germaniei și Austro-Ungariei în decembrie 1917, mai puțin de 175.000 de soldați americani ajunseseră în Europa. Aceștia se vor dovedi decisivi în vara anului 1918, dar până atunci nimic nu anticipa rezultatul din noiembrie 1918.
Optimismul germanilor
De altfel, la 11 noiembrie 1917, cu exact un an înainte de sfârșitul Primului Război Mondial și de prăbușirea Puterilor Centrale, strategul militar principal al Germaniei, generalul Erich Ludendorff, părea optimist:
„Cel mai probabil, situația din Rusia și Italia ne va permite să asigurăm anul viitor teatrul de război din vest. Aproximativ 35 de divizii și 1.000 de piese de artilerie grea ar putea fi disponibile pentru o ofensivă […]. Situația noastră generală ne cere să atacăm cât mai devreme posibil, de preferință la sfârșitul lui februarie sau la începutul lui martie, înainte ca americanii să-și aducă forțele puternice”.
Colonelul Albrecht von Thaer, un alt ofițer din Statul Major General german, scria în jurnalul său la 31 decembrie 1917:
„Poziția noastră nu a fost niciodată atât de bună. Gigantul militar rus este complet terminat și pledează pentru pace; situația este similară în cazul României. Serbia și Muntenegru au dispărut pur și simplu. Italia este susținută doar cu mari dificultăți de Anglia și Franța, iar noi suntem înrădăcinați în cea mai bună provincie a sa. Anglia și Franța sunt încă pregătite de luptă, dar sunt mult mai epuizate (mai ales francezii), iar englezii sunt încă sub presiunea puternică a submarinelor germane U-boat”.
Graba germanilor era justificată
Fără îndoială, Înaltul Comandament german era conștient că victoria trebuie obținută rapid și a fost obligat să profite de ocazia neașteptată de a putea transfera 48 de divizii din Est și de a le trimite în luptă împotriva soldaților aliați epuizați de pe Frontul de Vest.
Cu toate acestea, surpriza neplăcută pentru germani avea să vină în primăvara și mai ales în vara anului 1918, când Aliații, profitând de contribuția trupelor americane, au preluat inițiativa strategică care le-a permis să câștige războiul.
