Au trecut prin situații financiare grele și cel care i-a ajutat, cum a putut și el, a fost părintele Simion Balint care se bucură nespus de mult când, în ianuarie 1854, reușesc să-și ia doctoratul.
„Nimeni (poate nici chiar Papiu și Hodoș) nu se bucura însă mai sincer într-acestea de succesul lor ca bunul părinte Balint din Roșia Montană, care le și adresă o epistolă la 21 ianuarie 1854, spre a le arăta cât de fericită avea să fie nația românească de titlul înalt ce căpătaseră”, scrie Alexandru Marcu, Simion Bărnuțiu în „Al. Papiu Ilarian și Iosif Hodoș la studii în Italia”.
A fost căsătorit cu Ana Balint, fiica lui Simion Balint (n. 1810 – d. 1880), descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului), prefect al Legiunii Arieșului și revoluționar român alături de Avram Iancu.
Cei doi au avut avut trei fii: Enea, Alexandru și Nerva.
Iosif Hodoș s-a remarcat prin activitatea sa politică. În anul 1848, când avea numai 19 ani, încredințându-i-se viceprefectura ținutului Zarand, a participat la toate actele naționale, politice și culturale din acest ținut.
Este ales secretar general al adunării naționale de pe Câmpia Libertății, din 3-5 mai 1848.
Ca deputat în dieta ungurească din Pesta, susține autonomia și integritatea Transilvaniei pentru care este felicitat de brașoveni, craioveni, bucureșteni și de cei de la Academia sibiană de drepturi.
Dragostea de patrie l-a înflăcărat în aceeași măsură ca și pe socrul său Simion Balint. Aceasta se poate vedea din activitatea politică pe care au desfășurat-o ambii, luptând pentru drepturile românilor din Transilvania, precum și din unele fapte mărunte, dar totuși semnificative.
Astfel în scrisoarea din 25 noiembrie 1858, trimisă din Viena către cei de acasă din Roșia, Iosif Hodoș și Simion Balint arată că așteptă să meargă în audiență la împărat, care era plecat, apoi Balint scrie: „…dar urâtul întru atâta ne-au cuprins, încât gândim că nu vom mai scăpa de aici… de abia apucăm să mai devenim odată la mămăliguța noastră”.
Între 1869-1878, pe perioada a trei mandate, Iosif Hodoș a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta
Istoricul şi omul politic Iosif (Hodoşiu) Hodoş s-a născut la 20 octombrie 1829, în localitatea Bandu de Câmpie din judeţul Mureş. Şi-a făcut studiile liceale la Blaj şi la Cluj, apoi pe cele superioare – Dreptul – la Viena (1849-1852) şi Padova (1852-1854).
A profesat un timp avocatura. S-a numărat printre fondatorii Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, colaborând la numeroase ziare ale vremii.
În 1861 i-a apărut lucrarea „Principiele dreptului naturei. Istoria dreptului roman”, iar în 1871, la Budapesta, lucrarea „Românii şi constituţiunile Transilvaniei”.
A tradus totodată şi a editat, din însărcinarea Societăţii Academice Române, „Descrierea Moldovei” şi „Istoria Imperiului Otoman” de Dimitrie Cantemir. A fost membru fondator al Societăţii Academice Române la 22 aprilie 1866.
A murit la 28 noiembrie 1880, la Sibiu.
