Secretara unui lagăr din Polonia a fost acuzată la vârsta de 95 de ani de complicitate la crimele comise de naziști
Barăcile lagărului de concentrare Stutthof, prezentate după eliberarea lagărului din mai 1945
Irmgard F. avea aproximativ 17 ani când a devenit secretară în lagărul de concentrare Stutthof din Polonia, în 1943. Timp de aproximativ doi ani, ea și-a desfășurat nestingherită activitatea – în timp ce naziștii ucideau zeci de mii de oameni chiar în fața biroului ei. Abia la 95 de ani, a fost acuzată de complicitate la peste 10.000 de crime.
Potrivit The Smithsonian, femeia a susținut că nu a știut despre crimele în masă care aveau loc în lagăr. Identificată sub numele de Irmgard F. din cauza legilor germane privind protecția vieții private, ea a recunoscut că a știut doar de „câteva execuții” în timpul petrecut acolo între iunie 1943 și aprilie 1945.
Până să fie acuzată în anul 2021, Irmgard F. nu a fost niciodată nevoită să își recunoască trecutul în instanță. Confruntată însă cu repercusiunile legale de „complicitate la crimă în peste 10.000 de cazuri”, femeia a susținut că nu a fost conștientă de adevărata amploare a operațiunilor de la Stutthof decât după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Mulți prizonieri polonezi au fost executați la Stutthof după invazia germană din 1939
„Este vorba despre responsabilitatea concretă pe care ea a avut-o în funcționarea zilnică a lagărului”, a declarat Peter Müller-Rakow de la procuratura din Itzehoe, un oraș de lângă Hamburg.
În timp ce acuzațiile pot fi o surpriză pentru Irmgard F., natura lor provine dintr-o schimbare în abordarea Germaniei față de crimele naziste. În trecut, autoritățile se concentrau în principal pe urmărirea oficialilor naziști de rang înalt. Cu toate acestea, condamnarea lui John Demjanjuk în 2011 a dus la mai multe acuzații împotriva naziștilor de rang inferior pentru complicitatea lor în cadrul regimului.
Demnjanjuk – un fost gardian al lagărului Sobibor din Polonia – a fost condamnat pentru complicitate la 27.900 de crime la Sobibor în 2011. De atunci, autoritățile germane au investigat și alți membri ai personalului rămas în viață, precum gardieni, supraveghetori și secretare.
Intrarea către Stutthof în zilele noastre
Potrivit CNN, procurorii din Germania se află în prezent în mijlocul altor 13 cazuri legate de lagărele de concentrare precum cel de la Stutthof.
Deși Irmgard F. este una dintre puținele femei care se confruntă cu acuzații de complicitate, aceasta nu este singura. În 2015, Helma M. – o fostă operatoare radio la Auschwitz – a fost învinuită de 260.000 de capete de acuzare pentru complicitate la crimă.
Irmgard F. a relatat despre experiența sa la Stutthof, afirmând că nu a avut cunoștință despre crimele în masă comise în lagăr, deoarece fereastra biroului ei era orientată în direcția opusă complexului în care s-au desfășurat atrocitățile.
„Este corect să spunem că majoritatea acestor femei știau despre persecutarea evreilor, iar unele dintre ele conștientizau că aceștia erau uciși”, a declarat istoricul Rachel Century pentru The New York Times. „Unele secretare aveau însă roluri care le ofereau mai mult acces la informații în comparație cu restul personalului”.
Unul dintre crematoriile de la Stutthof, fotografiat în timpul eliberării din mai 1945
Stutthof a fost primul lagăr de concentrare construit de naziști în afara granițelor Germaniei. Ridicat în 1939, a fost marcat de două epidemii îngrozitoare de tifos care au ucis mii de oameni din populația deja muribundă în 1942 și 1944. Potrivit Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, Stutthof a găzduit peste 100.000 de prizonieri de-a lungul celor șase ani în care a funcționat, iar peste 60.000 dintre ei au fost uciși înainte ca Aliații să-i elibereze pe supraviețuitori. Nu este de mirare de ce mulți avocați germani consideră că acuzațiile împotriva lui Irmgard F. reprezintă o victorie.
„Este o adevărată piatră de temelie în ceea ce privește responsabilitatea judiciară”, a declarat Onur Özata, un avocat ce îi reprezintă pe supraviețuitorii lagărelor naziste. „Faptul că o secretară din acest sistem, o rotiță birocratică, poate fi adusă în fața justiției este ceva nou”.
În ceea ce privește rezultatul potențial, se pare că procuratura s-a pregătit temeinic pentru acest caz. Cu cinci ani de investigații, interviuri cu supraviețuitori care trăiesc acum în Israel și în Statele Unite și cu ajutorul unui istoric independent – procurorii par să fie încrezători în dovezile pe care le-au adunat.
A fost nevoie de 40 de zile pentru ca ea să rupă tăcerea în timpul procesului, când a declarat în fața instanței: „Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat”. „Regret că am fost la Stutthof în acel moment – asta este tot ce vă pot spune”, a declarat ea.
Josef Salomonovic, un supraviețuitor al lagărului, care s-a deplasat la tribunal pentru a depune mărturie la proces, avea doar șase ani când tatăl său a fost ucis printr-o injecție letală la Stutthof, în septembrie 1944.
„Ea este vinovată indirect”, a declarat acesta reporterilor, „chiar dacă a stat doar în birou și a pus ștampila pe certificatul de deces al tatălui meu”.
„Procesele judiciare ajută la documentarea și clarificarea crimelor naziste deoarece, dincolo de cercetarea istorică, ele aduc subiectul în atenția publicului”, a declarat Jens-Christian Wagner, directorul memorialului lagărelor de concentrare Buchenwald și Mittelbau-Dora.
Cu toate acestea, Müller-Rakow a recunoscut că acesta este încă „un caz extrem de complicat”, deoarece Irmgard F. a fost deja martoră în instanță atunci când comandantul de la Stutthof, Paul Werner Hoppe, a fost judecat în 1957. (Deși a fost condamnat pentru crimele sale, acesta a fost eliberat în anii ’60).
