Scufundarea neobișnuită a unui submarin german din cauza unei toalete! Soarta lui U-1206
U-1206 făcuse parte din Flotila a 8-a de U-boat înainte de a ajunge sub comanda Kapitäleutnant Karl-Adolf Schlitt din Flotila a 11-a de U-boat. Făcea parte din seria Type VIIC, o clasă avansată de submarine considerată a fi „calul de bătaie” al flotei de submarine a Kriegsmarine în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acestea au fost concepute pentru a scufunda convoaiele inamice fără a fi detectate și cu o precizie extremă.
Unele submarine din această clasă au fost dotate cu cele mai noi tehnologii, inclusiv cu o toaletă de înaltă tehnologie. În această perioadă, majoritatea erau dotate cu rezervoare de stocare care rețineau deșeurile umane la bord până când nava ieșea la suprafață, moment în care echipajul arunca deșeurile în ocean. Aceste rezervoare necesitau spațiu și greutate, iar submarinele nu dispuneau de ambele.
Astfel, inginerii germani au dezvoltat o toaletă care putea fi trasă în timp ce se afla sub apă, folosind un sistem de înaltă presiune care dirija deșeurile umane prin mai multe supape. Acesta folosea apoi aer comprimat pentru a împinge deșeurile în ocean. O toaletă cu această capacitate însemna că un submarin putea rămâne nedetectat fără a fi nevoit să iasă la suprafață ca urmare a unui proces uman natural.
Din păcate, aceste toalete de înaltă tehnologie au devenit extrem de complicate de utilizat. Erau atât de dificile, de fapt, încât trebuia să existe la bord un manager al unității de eliminare a deșeurilor. Aceștia erau operatori de toaletă instruiți și erau singurii care știau cum să elimine în mod corespunzător deșeurile umane prin aceste sisteme complicate de toaletă.
Karl-Adolf Schlitt a încercat să folosească singur toaleta de pe U-1206
La 6 aprilie 1945, U-1206 a plecat din Kristiansand, Norvegia, pentru prima sa patrulă activă. La puțin peste o săptămână mai târziu, răspunsul la chemarea naturii avea să ducă la dispariția submarinului.
La 14 aprilie, nava se afla în croazieră la aproximativ nouă mile în largul coastei Peterhead, Scoția, la o adâncime de 80 de metri, când Schlitt a avut nevoie să folosească toaleta. În loc să se consulte cu operatorul înainte, el a decis să meargă de unul singur.
Când nu și-a dat seama cum să elimine în mod corespunzător deșeurile, Schlitt a cedat și a cerut ajutorul operatorului toaletei. Când a descris situația, operatorul a înțeles greșit problema și a deschis supapa greșită. Acest lucru a dus la infiltrarea în încăpere a litri de apă de mare și dejecții umane. Apa a început să se scurgă în compartimentul bateriei aflat chiar dedesubt, provocând o reacție chimică care a eliberat gaz în cantități letale.
U-1206 a fost forțat să iasă la suprafață
Neavând altă opțiune, Schlitt a ordonat ca U-1206 să iasă la suprafață. Echipajul a aruncat torpilele pentru a scăpa de greutatea suplimentară și, odată ce a ieșit la suprafață, a reușit să disperseze gazul de clor.
Când submarinul a ieșit la suprafață, a făcut-o direct sub o patrulă a Royal Air Force (RAF). Avioanele au reperat rapid submarinul și au început să îl bombardeze. Atacul a provocat pagube serioase.
În acest moment, U-1206 nu a mai putut să se scufunde, ceea ce l-a obligat pe Schlitt să ordone echipajului său să abandoneze nava, în timp ce el a distrus orice material secret aflat la bord. În timp ce abandonau U-1206, trei membri ai echipajului au murit, în timp ce restul de 46 au fost luați ca prizonieri de război (POW). Unul dintre ei a pierit cu o zi înainte, în urma unei boli.
În cele din urmă, U-1206 s-a scufundat.
Karl-Adolf Schlitt a negat rolul său în acest incident
Războiul din Europa a luat sfârșit doar câteva săptămâni mai târziu. În tot acest timp, Schlitt a negat rolul său în scufundarea lui U-1206, contestând orice acuzație de utilizare abuzivă a toaletei. În declarația sa oficială, el a declarat:
„Eram în camera motoarelor, când în partea din față a vasului a avut loc o scurgere de apă. Ceea ce am aflat este că un mecanic încercase să repare aerisirea exterioară a WC-ului din față. Aș spune – deși nu am nicio dovadă – că indicatorul de aerisire exterioară fie dădea citiri false, fie nu dădea deloc”.
De asemenea, el a descris ce s-a întâmplat în continuare, spunând:
„Inginerul care se afla în camera de control în acel moment a reușit să facă barca să plutească și a ieșit la suprafață, în ciuda inundațiilor puternice. Între timp, bateriile au fost acoperite cu apă de mare. Gazul de clor a început să umple barca. Am fost apoi incapabili să ne scufundăm sau să ne mișcăm. În acest moment, avioanele și patrulele britanice ne-au descoperit. Am lăsat barca să se scufunde”.
Căpitanul Schlitt a murit în 2009, la vârsta de 90 de ani. Având în vedere lipsa dovezilor, cei care studiază scufundarea navei U-1206 nu pot spune cu certitudine că a jucat un rol în dispariția acesteia. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că o defecțiune a toaletei submarinului a fost cauza. Decenii mai târziu, în mai 2012, scafandrii au descoperit epava lui U-1206 la aproximativ 12 mile de coasta Aberdeenshire. Aceasta se află la 86 de metri sub suprafață și a rămas în stare relativ bună.
