Scopiții, „inamicii omenirii”, secta care a ajuns și în România. Foto în articol

 

Umblând între cele două războaie mondiale cu aparatul de fotografiat prin Basarabia, gazetarul Gh. Neculce nu este surprins doar că țăranii mai aveau portretele țarului și țarinei pe pereți, la 20 de ani de când fuseseră executați, ci și de existența sectei scopiților.

El spune că scopiții credeau în „raiul pe pământ, în care toți oamenii să fie castrați. În acest scop cel mai mare fiu al familiei este castrat și se ocupă tot restul vieții de creșterea cailor”.

Secta scopiților a apărut în 1771, când autoritățile rusești au prins, în munții Urali, doi țărani Andrei Ivanov și Kondratii Selivanov, care își convinseseră 13 consăteni să accepte credința a castrării. Primul a fost deportat în Siberia, al doilea este închis.

Când a scăpat din închisoare, Selivanov, a reușit să întemeieze secta.

Criminalii legilor

Regimul ţarist îi denumea pe scopiți „inamicii omenirii, distrugătorii moralităţii şi criminalii legilor divine şi civile”, iar Biserica Rusă a proclamat secta castraţilor ca „eretică şi periculoasă”, acuzând-o de blasfemie..

Ca să scape de autoritățile țariste care îi prigoneau, scopiții au migrat spre sud, ajungând în Basarabia și chiar în Dobrogea.

Intrați în București, au întemeiat breasla muscalilor, adică birjarii.

Laura Engelstein, în lucrarea „Castration and the heavenly kingdom: a Russian folktale”, apărută în 1999, spune:

„Se practicau două forme de ritual: castrarea parţială sau cea minoră denumită micul sigiliu , în care se extirpau doar testiculele bărbaţilor; şi castrarea completă sau marele sigiliu care semnifica chirurgia totală a organului reproductiv masculin.
În cazul din urmă, pentru a se putea urina se impunea folosirea unui corn de vacă sau a unui tub de plumb.
Mutilarea în cazul femeilor era la fel de înfiorătoare. Chiar dacă nu li se distrugea zona genitală, erau supuse tăierii ambilor sâni”.

Ambele operaţii se făceau anestezie de către babele din sectă cu ajutorul unui cuţit.

Hemoragiile rezolvate prin folosirea fierului încins, ca la animale, ritualul fiind numit „botezul focului”.

Venirea lui Iisus

Contrar celor spuse de Gh. Neculce, se pare scopitul se făcea doar după ce fiecare familie avea doi copii.

Ei credeau că a doua venire a lui Iisus se va întâmpla când numărul lor ajungea la 144.000.

Ultima dovadă despre ritualul de castrare în România provine dintr-un dosar penal din anul 1957, când trei persoane din localitatea tulceană Măcin au fost condamnate după ce au mutilat un membru al sectei tăindu-i organele genitale.