Cu surprindere am găsit unul dintre numele ”testate” de SUA într-o carte apărută acum 10 ani, dar, pur și simplu, acest fragment scăpase ”disecării” publice. E vorba de ”Victor Atanasie Stănculescu-Alex Mihai Stoenescu. În sfârșit adevărul”, apărută la RAO, în 2009.
Senzaționala spovedanie a generalului care a făcut istorie la Revoluție o găsiți AICI.
Primele probe
După ce am scos fragmentul în evidență, în care Stănculescu spune clar că americanii i-ar fi propus să îl sprijine pentru a candida la președinție la alegerile din 1992, după ce ar fi efectuat măsurătorilor care i-ar fi asigurat dacă are vreo șansă. El susține că a și avut o discuție cu ”trei indivizi”, de la CIA și serviciile secrete americane, care i-au expus parcursul unei astfel de operațiuni, căci ce altceva decât o operațiune este susținerea unui candidat la președinția altei țări? Nu s-au înțeles de la bani. Campania ar fi costat 3 milioane de dolari, iar Stănculescu spunea că nu poate accepta o ”investiție” în persoana viitorului președinte.
Pare povestea exagerată sau chiar scornită de un bătrân condamnat la ani grei de închisoare, bolnav, mai ales că mărturisirea era făcută pe un pat de spital, în timpul unei eliberări pe termen scurt, dar am căutat și alte documente.
Foto evz.ro: Stănculescu, fotografiat în timpul detenției
Primul pe care l-am găsit este un buletin informativ, realizat de serviciile secrete americane pe 31 iulie 1990, document destinat exclusiv ochilor decidenților americani de la acea dată. Actul a fost declasificat de CIA. Apare și un paragraf destinat României. Situația de la noi era în atenția opiniei publice din toată lumea: pe 20 mai 1990, Iliescu câștigase alegerile cu un procent covârșitor, mitingul din Piața Universității fusese zdrobit în mod criminal pe 13-15 iunie, iar reacția internațională nu s-a lăsat așteptată.
Ce au observat americanii:
”Se intensifică divizarea Frontului Salvării Naționale pe tema modului de a rezolva presiunile antiregim. Joi, protestatarii din Timișoara au cerut eliberarea din închisoare a liderului studenților Marian Munteanu și a celorlalți reținuți după represiunea de luna trecută. După întâlnirea cu președintele Franței (Francois) Mitterand de săptămâna aceasta, primul ministru (Petre) Roman a sugerat că Munteanu ar putea fi eliberat curând. Totuși, președintele Iliescu se menține pe linia dură. El respinge susținerile studenților că există o casetă video în care apare Munteanu făcând un apel la non-violență și refuză să retragă mulțumirile aduse minerilor după represiunea brutală de luna trecută. Roman, pe de altă parte, a anunțat că unii mineri ar putea fi puși sub acuzare.”
După acest fragment informativ asupra situației din România, majoritatea informaqțiilor, dacă nu chiar toate, fiind culese din surse deschise, urmează comentariul ofițerilor de analiză, prin filtrul cărora trece orice informație ajunsă la decidenții politici.
”Comentariu: Intransigența lui Iliescu adâncește divizarea Frontului, mai ales cea dintre el și Roman. Premierul a încercat să îmbunătățească imaginea Guvernului în Vest, discuțiile sale cu Mitterand au încurajat Franța să preseze Comunitatea Europeană să crească ajutorul dat României. Dorința lui Roman de a se contrazice public cu Iliescu – mai ales dacă este susținut de ministrul Apărării Stănculescu – aproape sigur va crește izolarea președintelui. Supus la această presiune, este din ce în ce mai așteptat ca Iliescu să recurgă din nou la represiuni brutale ca răspuns la noi proteste, o nouă represiune sângeroasă îl poate provoca pe Stănculescu să acționeze împotriva lui Iliescu.”
Americanii observau, în 1990, doar trei nume care contau în evoluția evenimentelor din România, Iliescu, Roman și Stănculescu. Mineriada din 1991 avea să-l scoată din ecuația Puterii pe Roman. Al treilea a refuzat colaborarea politică oferită de americani. Oricum Iliescu și FSN dominau scena politică și a câștigat detașat și alegerile din 1992, după schimbarea Constituției. S-a considerat că acela a fost primul său mandat contituțional și a candidat din nou cu succes în 2000. La acea dată, Stănculescu era inculpat.
