Scăpat de la deportare de Regina Mamă Elena, pune bazele Academiei Ștefan Gheorghiu

 

Regina Mamă Elena punea câtă presiune putea pe mareșalul Antonescu ca să oprească deportările evreilor. Pe la sfârșitul anului 1941, ea i-a solicitat, de față cu patriarhul Nicodim si ambasadorul german von Killinger, ferm acest lucru.

Neamțul s-a ridicat indignat și a început s-o insulte. Ea a amenințat că va părăsi țara în semn de protest, iar patriarhul i s-a alăturat amenințând cu demisia.

În 1942, regina reușeste să-l salveze de la deportare pe istoricul literar și publicistul Barbu Lăzăreanu, născut Baruch Lazarovici.

De altfel, sora ei, principesa Irina, încăpuse în mâinile germanilor și era plimbata prin lagarele de muncă austriece si poloneze, în timp ce vara ei, principesa Mafalda, moare la Buchenwald.

Știa foarte bine că era într-un pericol incredibil, mai ales că serviciile secrete germane țesuseră în jurul ei o întreaga rețea de informatori.

Hitler, când s-a întâlnit, în luna aprilie a anului 1943, cu mareșalul Antonescu s-a arătat mai mult decât iritat de acțiunile acestei „eminențe cenușii”.

Mihai Antonescu îi povestea ministrului plenipotențiar al Italiei la București, Renato Scoppa, cum Hitler i-ar fi spus mareșalului ca el îsi ucisese dușmanii, îndemnându-l astfel pe Antonescu să se descotorosească de Regina Mamă prin orice mijloace.

Vechi militant comunist

Salvat de regină, Barbu Lăzăreanu, născut în 1881 la Botoșani și mort în 1957 la București, nu a găsit nimic mai bun de făcut, după intrarea Armatei Roșii în țară, decât să înființeze, la 11 martie 1945, prima universitate muncitorească din România, transformată în Academia Ștefan Gheorghiu, pe care a condus-o în calitate de rector până în 1948, când a devenit membru titular al Academiei Române .

De altfel el era cunoscut ca militant communist cu mult înainte să fie scăpat de regină de la deportare.

Barbu Lăzăreanu colaborase la principalele periodice ale mișcării muncitorești („România muncitoare”, „Socialismul”), iar apoi la presa ilegală a PCR.

A scris versuri și numeroase articole și studii despre literatura română clasică și despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost compilate în volumul „Glose și comentarii de istoriografie literară” (1958).

În perioada regimului comunist, o stradă din orașul Suceava i-a purtat numele.

Atât în perioada comunistă cât și în prezent, câte o stradă din Botoșani și din Craiova îi poartă numele.