A fost sora regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. A fost strănepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi stră-strănepoata ţarului Nicolae I al Rusiei.
Principesa Elena s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu principele moştenitor Carol, de care avea să divorţeze la 21 iunie 1928.
La 25 octombrie 1921, la Castelul Foişor din Sinaia, principesa moştenitoare Elena a dat naştere unui fiu, viitorul rege Mihai I.
Regina Elena a trăit în România 19 ani, din anul 1921 până în anul 1932, iar apoi din 1940 până în 1948.
A cunoscut cruda realitate a mai multor exiluri, mai întâi ca fiică a regelui Constantin I al elenilor, apoi ca fostă soţie a regelui Carol al II-lea şi, timp de 38 de ani, ca Regină-mamă.
Mama regelui de 5 ani
În noaptea de 20 iulie 1927, regele Ferdinand a murit, la Castelul Pelişor, şi, ca urmare a faptului că principele Carol renunţase la statutul de principe moştenitor, a doua zi principele Mihai, în vârstă de cinci ani, a fost proclamat rege.
Regina Maria a lipsit de la ceremonia de la Parlament, din Dealul Mitropoliei, unde regele Mihai a fost însoţit de principesa Elena. Principesa Elena a fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.
Vila Sparta
Venirea pe tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În anul 1932, principesa Elena a plecat în exil la Florenţa, unde cumpărase o casă pe care a numit-o Vila Sparta şi a decorat-o cu un gust desăvârşit.
După preluarea tronului la 8 iunie 1930 de către principele Carol, Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia.
Putea să-şi vadă mama de două ori pe an, câte trei săptămâni, o dată vara, altă dată de Sărbătorile de Crăciun.
Revenirea în România
Între 1940 şi 1947 a fost Regina-mamă a României. „Când, la iniţiativa şi decizia generalului Antonescu, Regina-mamă revine în România, în 1940, ţara şi fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată.
A stat în România, alături de regele Mihai, din 1940 până la 3 ianuarie 1948.
Mai ales după 1945, a trecut printr-una dintre cele mai grele şi mai neplăcute situaţii pe care cineva şi le-ar putea imagina.
Regina-mamă a fost un suport moral de neînlocuit pentru Suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l şi, în special, înţelegându-l în fiecare clipă”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în intervalul ianuarie 1941- august 1944 evreii din România au fost supuşi unor repetate discriminări, confiscări, prestaţii – toate legiferate.
Un rol important în salvarea evreilor și-a asumat Reginei-mamă Elena.
Implicarea sa în salvarea atâtor vieţi ale unor oameni de credinţă iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea postmortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului de „Drept între popoare”.
În noiembrie 1947, regele Mihai I împreună cu Regina-mamă Elena au făcut o vizită la Londra, la invitaţia regelui George al VI-lea, pentru a asista la căsătoria principesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu ducele de Edinburgh.
Cu prilejul acestei căsătorii, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma.
De la Londra, regele Mihai, principesa Ana de Bourbon-Parma şi mamele lor au mers câteva zile la Lausanne, prilej cu care regele Mihai a cerut-o în căsătorie pe principesă.
Abdicarea
Regele Mihai şi regina-mamă Elena au revenit în ţară în luna decembrie. La 30 decembrie 1947, la palatul de pe Şoseaua Kiseleff, regele Mihai I a fost silit, prin şantaj şi ameninţare, de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al CC al PCR, şi dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, să abdice.
Peste decenii, în convorbirile cu scriitorul Mircea Ciobanu, regele Mihai I a descris astfel acele momente:
„După ce au ieşit din odaie (Groza şi Gheorghiu-Dej, n.n.) mama s-a uitat la mine şi am văzut că-i dau lacrimile. În faţa străinilor ştia atât de bine să-şi ascundă sentimentele.
Atunci când am văzut-o cu lacrimi pe obraz eu însumi am fost surprins. Era pentru a cincea oară când trebuia să ia drumul pribegiei.
Din ţara unde se născuse, Grecia, fusese de câteva ori nevoită să plece în exil împreună cu tatăl ei, regele Constantin.
Plecase din România o dată, în urma conflictului cu tatăl meu. Acum trebuia să mă urmeze pe mine”.
„La 4 ianuarie 1948, dimineaţa în zori, regele şi mama sa traversau în goana trenului regal ultima palmă de pământ românesc, goniţi de regimul comunist.
Despre această plecare, regele spune că a făcut-o cu moartea în suflet” (volumul Crăciunul regal, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013). Jurnalul Reginei-mamă Elena continuă să exprime îngrijorare şi tristeţe, mai ales în anii imediat următori ultimei sale plecări din România, în 1948.
Regina-mamă Elena a locuit în casa din Florenţa până în 1980, apoi s-a mutat la Lausanne.
A murit la Lausanne, la 28 noiembrie 1982, şi a fost înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne.
Osemintele Reginei-mamă Elena a României au fost repatriate la 18 octombrie 2019, pentru a fi reînhumate la Curtea de Argeş, alături de fiul ei, regele Mihai I.
La 19 octombrie 2019 a fost oficiată slujba de înmormântare, în Catedrala istorică Arhiepiscopală şi Regală, apoi a avut loc ceremonia de reînhumare la Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş.
Sursa: Agerpres
