Categoriile la care filmul a primit celebra statuetă Oscar sunt: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor (Victor Fleming), Cea mai bună actriţă în rol principal (Vivien Leigh), Cea mai bună actriţă în rol secundar (Hattie McDaniel), Cel mai bun montaj (Hal C. Kern, James E. Newcom), Cea mai bună scenografie (Lyle Wheeler), Cea mai bună imagine color (Ernest Haller, Ray Rennahan), Cel mai bun scenariu (Sidney Howard), potrivit site-ului www.oscars.org.
Probleme rasiale
Anul acesta, una dintre temele cele mai dezbătute la Oscaruri a fost controversa #OscarsSoWhite, provocată de o lipsă a diversităţii la nominalizări.
Problemele rasiale au tulburat industria filmului timp de decenii, cum a fost şi când prima laureată de culoare a unui Oscar a fost Hattie McDaniel.
McDaniel a câştigat premiul în 1940, după cum spuneam, pentru rolul său de sclavă, celebra Mammy, din Pe aripile vântului.
Hattie a devenit prima artistă de culoare care a câştigat un premiu Oscar pentru interpretare. Abia după 51 de ani o altă femeie de culoare a câştigat un Oscar pentru interpretare – Whoopi Goldberg pentru rolul din filmul „Ghost”.
Hattie a jucat cu Vivien Leigh, Clark Gable şi Olivia de Havilland şi a fost unul dintre membrii cei mai importanţi ai distribuţiei filmului Pe aripile vântului.
Segregare
Dar când McDaniel a asistat la cea de-a 12-a ceremonie a Oscarurilor în celebra discotecă Cocoanut Grove de la hotel Ambassador, nu a fost primită cu la fel de multă căldură ca şi colegii ei.
McDaniel, care era unul dintre actorii cei mai renumiţi în epocă, a sosit la spectacol într-o rochie superbă, turcoaz, ornată cu strasuri, şi cu gardenii albe în păr.
Când a ajuns la ceremonie, nu a fost instalată la masa celor din Pe aripile vântului, toţi albi, ci a fost dusă la o masă mai mică, în spate.
Hotelul avea o politică strictă la vremea aceea contra persoanelor de culoare, iar producătorul filmului, David O. Selznick, a trebuit să facă în aşa fel încât să se facă o excepţie pentru ea, scrie Hollywood Reporter.
Tehnică cinematografică
Prin tehnica cinematografică folosită, „Pe aripile vântului” a devenit primul film color de asemenea proporţii, fiind realizat prin procedeul Technicolor. „New York Herald Tribune” scria, la vremea apariţiei filmului, că este „un spectacol cinematografic monumental”, iar „New York Times” scria că este „cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi şi cel mai ambiţios film de acţiune din istoria spectaculoasă a Hollywoodului”.
Romanul scriitoarei Margaret Mitchell are ca temă Războiul Civil din SUA (1861-1865), cu fapte şi întâmplări văzute din punct de vedere sudist. Mitchell a lucrat la roman 10 ani, el apărând în iunie 1936, cu titlul „Gone with the Wind” (inspirat dintr-un vers al poetului englez Ernest Downson).
Imediat după lansare, acesta a înregistrat un imens succes de librărie, vânzându-se în 50.000 de exemplare.
Până la sfârşitul anului, tirajul cărţii a atins numai în Statele Unite cifra de un milion şi jumătate de exemplare. Margaret Mitchell a câştigat „National Book Award” pentru Cel mai distins roman din 1936, Premiul Pulitzer pentru ficţiune în 1937, iar Asociaţia culturală din New York i-a acordat Medalia de aur.
În anul următor, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură.
Romanul a fost tradus în 27 de limbi şi faima lui a continuat să crească în următoarele decenii, ajungând să fie vândut în peste 30 de milioane de exemplare în lumea întreagă.
Ideea
Ideea de a realiza acest film a pornit de la o telegramă pe care Kay Brown, una dintre secretarele literare ale producătorului de film David Szelnick, i-a trimis-o acestuia în timp ce el se afla în vacanţă: „Vă rugăm să citiţi, în noaptea asta cartea ‘Pe aripile vântului’ şi să cumpăraţi, mâine, drepturile de ecranizare. Altfel o să regretaţi”.
La început, Szelnick nu a fost tentat de propunere – războiul de secesiune nu mai era la modă, lumea se străduia să-l uite, cartea era prea lungă iar comprimarea sa într-un film de aproape două ore şi jumătate i se părea aproape imposibilă.
La o lună după publicarea cărţii „Pe aripile vântului”, Selznick a cumpărat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Margaret Mitchell, pentru o sumă fără precedent pentru vremurile acelea – 50.000 de dolari, precizează site-ul cinemagia.ro.
Vestea a ajuns la jurnalişti, iar aceştia au anunţat publicul. Mii de scrisori din partea celor care citiseră deja cartea au început să sosească pe adresa autoarei şi a editurii, în care erau ceruţi anumiţi actori pentru diferite roluri.
Pentru rolul lui Rhett Butler, nouă din zece scrisori îl cereau pe Clark Gable, iar după multe tratative, David Szelnick a acceptat să-l distribuie în film, în luna decembrie 1938. Pentru rolul Melanie Hamilton a fost aleasă Olivia de Havilland, iar pentru rolul Ashley Wilkes, Leslie Howard.
Scarlett
Cel mai greu a fost să se găsească interpreta rolului Scarlett O’Hara. Multe actriţe – între care Katherine Hepburn, Joan Benett, Susan Hayward, Myriam Hopkins, Claudette Colbert, Joan Crawford, Norma Shearer, Paulette Goddard – au dat probe pentru rol însă fără niciun rezultat. Cea care ar fi trebuit să primească rolul a fost Bette Davis, dar casa Warner Bross nu şi-a dat acordul.
În decembrie 1938, la Los Angeles se filma prima scenă a filmului „Pe aripile vântului”: incendiul Atlantei, din timpul războiului de secesiune. În mulţimea de oameni adunaţi la faţa locului, a fost remarcată Vivien Leigh, aflată la Hollywood pentru câteva zile. Ea a fost selectată pentru rolul lui Scarlett O’Hara şi a realizat „o partitură excepţională prin complexitatea resurselor expresive”, scrie site-ul imdb.com. „Pentru desăvârşirea capodoperei cinematografice, Leigh a lucrat 125 de zile, iar Clark Gable a lucrat 71 de zile”, precizează cinemagia.ro.
Contribuţia mai multor regizori
Filmul a beneficiat de contribuţia mai multor regizori. Pe lângă Victor Fleming (care a fost premiat cu un Oscar), au mai participat la crearea filmului George Cukor, Sam Wood şi Alfred Hitchcock. Premiera a avut loc la 15 decembrie 1939, la Atlanta.
„Pe aripile vântului” este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, decenii la rând, de milioane de cinefili. Recordul premiilor Oscar primite a fost deţinut timp de 20 de ani, fiind doborât abia în 1960, de producţia cinematografică „Ben Hur”. În lista Insitutului American de Film (AFI) „100 de ani…100 de filme” – top 10 (o listă a celor mai bune zece filme din zene genuri), publicată în 2008, „Pe aripile vântului” a fost clasat al patrulea în categoria Epopei, conform site-urilor www.afi.com, www.boxofficemojo.com, www.imdb.com.
La aceeaşi ediţie a premiilor Oscar au mai fost nominalizări la categoriile: Cel mai bun actor – Clark Gable; Cea mai bună actriţă în rol secundar – Olivia de Havilland; Cea mai bună muzică – Max Steiner; Cel mai bun sunet – Thomas T. Moulton; Cele mai bune efecte speciale – Jack Cosgrove, Arthur Johns, Fred Albin.
În 1994, a fost realizată miniseria pentru televiziune „Scarlett”, în regia lui John Erman, avându-i în distribuţie pe actorii Sean Bean, Ann Margret, Timothy Dalton, Joanne Whalley, Annabeth Gish, Stephen Collins, Colm Meaney. În 2014, presa străină anunţa că editura newyorkeză Simon & Schuster a decis să publice o carte despre povestea doicii lui Scarlett O’Hara, Mammy, scrisă de Donald McCaig, preciza site-ul lepoint.fr.
Obiectele vestimentare purtate de actori în filmul „Pe aripile vântului” au fost licitate în numeroase rânduri. În aprilie 2014, o rochie purtată de actriţa Vivien Leigh în celebrul film a fost vândută cu 137.000 de dolari prin casa de licitaţii Heritage Auction, potrivit AFP. Rochia brodată a făcut parte dintr-un lot de 150 de obiecte legate de această peliculă provenind din colecţia lui James Tumblin, fost specialist în domeniul coafurii şi machiajului de la studiourile Universal, care a început în anii 1960 să strângă amintiri legate de filmul „Pe aripile vântului”.
Printre obiectele vândute de Heritage Auction – în SUA, la Beverly Hills, sau online (www.ha.com) – s-au mai numărat o pălărie de paie cu panglici verzi purtată de Scarlett O’Hara, achiziţionată cu 52.500 de dolari, şi o bluză roz a aceluiaşi personaj, pentru care s-au plătit 32.500 de dolari. Un costum gri al lui Rhett Butler – erou întruchipat de Clark Gable – a fost cumpărat cu 55.000 de dolari, iar o uniformă militară a lui Ashley Wilkes – rol jucat de Leslie Howard – s-a vândut sub estimări, cu numai 16.200 de dolari.
