O nouă ipoteză încearcă să explice cum a fost posibil accidentul celui mai modern vas al timpului său: este posibil ca o furtună solară sau geomagnetică să fi perturbat instrumentele de navigație.
Ipoteza a fost prezentată în Weather, publicația Royal Meteorology Society din Marea Britanie.
Cercetătoarea Mila Zinkova, de la Universitatea California din San Francisco, a studiat mărturiile supraviețuitorilor tragediei și pe cele ale echipajului navei Carpathia, care a salvat peste 700 de pasageri.
Ea a notat o concordanță a relatărilor în legătură cu aurora boreală care lumina cerul în acea noapte de 14 aprilie 1912.
Astfel, James Bisset, ofițerul secund de pe Carpathia, a notat în jurnalul său de bord:
„Nu era lună, dar aurora boreală strălucea, razele țâșnind dinspre orizontul nordic.”
Cinci ore mai târziu, în timp ce vasul se apropia de Titanic, fenomenul magnetic era încă prezent:
„Vedeam încă fasciculele verzi ale aurorei în timp ce Carpathia se apropia de bărcile de salvare ale Titanicului.”
Și supraviețuitorii au relatat că au observat din bărcile lor de salvare „arcuri luminoase în evantai pe cer”.
Toate aceste mărturii converg spre ideea că în acea noapte cerul era luminat de o auroră boreală.
Aceste spectacole fantastice, frecvente la latitudinile mari, sunt provocate de interacțiunea activității solare cu câmpul magnetic al Pământului.
Soarele are erupții în cursul cărora trâmbe de particule încărcate energetic sunt aruncate în spațiu. Cele care ajung în apropierea Pământului sunt deviate de liniile câmpului magnetic al planetei noastre.
Acest scut magnetic este indispensabil pentru menținerea vieții în fața acestor particule cu înaltă energie.
În cazul furtunilor magnetice, aceste particule emise de erupțiile intense pot atinge straturile superioare ale atmosferei în regiunile polare. Particulele solare intră în coliziune cu atomii moleculelor de aer, le sparg și îi ionizează, declanșând emisii de lumină verzi sau roșii.
Aceste furtuni magnetice modifică proprietățile ionosferei, pătura înaltă a atmosferei care servește ca mediu de transmitere pentru telecomunicații.
Este de notorietate că furtunile solare perturbează telecomunicațiile, precum și buna funcționare a instrumentelor de navigație, cum ar fi busolele.
Supravegherea activității solare pentru a prezice apariția unei furtuni magnetice este astăzi o disciplină de sine stătătoare, numită „meteorologie spațială” („space weathering”).
Studiul citat mai sus subliniază faptul că coordonatele Titanicului, primite odată cu semnalul SOS de către vasul salvator, erau greșite.
O eroare de poziție de jumătate de grad era suficientă pentru a îndrepta Titanicul spre aisberg, provocând astfel naufragiul.
