Noi teorii despre viața extraterestră. Deși astfel de organisme pot exista sau nu în univers, cercetarea are implicații importante pentru viitoarele eforturi umane în spațiu.
Noi teorii despre viața extraterestră. Ce s-ar întâmpla dacă am elimina „terestru” din „extraterestru”?
Oamenii de știință au explorat recent posibilitatea intrigantă ca viața extraterestră să nu aibă nevoie de o planetă pentru a se susține.
La prima vedere, planetele par a fi locurile ideale pentru a găsi viață. La urma urmei, singurul loc cunoscut unde se știe că există viață este suprafața Pământului. Iar Pământul este destul de frumos.
Planeta noastră are un „puț gravitațional” adânc care ține totul la locul lui și o atmosferă groasă care menține temperaturile de la suprafață în limitele potrivite pentru a menține apa lichidă. Avem o abundență de elemente precum carbonul și oxigenul pentru a forma elementele de bază ale organismelor biologice. Și avem o mulțime de raze solare care ne luminează, furnizându-ne o sursă nelimitată de energie gratuită.
Pornind de la această configurație de bază ne organizăm căutările de viață în alte locuri din univers.
Desigur, ar putea exista medii exotice sau chimii nebănuite implicate, dar noi presupunem că viața există pe planete, deoarece planetele sunt potrivite în mod natural pentru viață, așa cum o știm noi.
Cercetătorii pun la îndoială această ipoteză de bază
Într-o lucrare recent acceptată pentru publicare în revista Astrobiology, cercetătorii pun la îndoială această ipoteză de bază, întrebându-se dacă este posibil să se construiască un mediu care să permită vieții să se dezvolte fără o planetă.
Această idee nu este atât de nebunească pe cât pare. De fapt, avem deja un exemplu de creaturi care trăiesc în spațiu fără o planetă: astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale. Acești astronauți au nevoie de cantități uriașe de resurse de pe Pământ pentru a fi transportate constant către ei, dar oamenii sunt creaturi incredibil de complexe.
Poate că organismele mai simple ar putea să se descurce singure. Cel puțin un organism cunoscut, micile tardigrade care trăiesc în apă, sunt capabile să supraviețuiască în vidul spațiului.
Orice comunitate de organisme din spațiu trebuie să facă față mai multor provocări
În primul rând, trebuie să mențină o presiune interioară împotriva vidului din spațiu. Astfel, o colonie spațială ar trebui să formeze o membrană sau un înveliș. Din fericire, aceasta nu este o problemă atât de mare; este aceeași diferență de presiune ca cea dintre suprafața apei și o adâncime de aproximativ 10 metri. Multe organisme, atât microscopice, cât și macroscopice, pot face față cu ușurință acestor diferențe.
Următoarea provocare este menținerea unei temperaturi suficient de ridicate pentru apa lichidă. Pământul reușește acest lucru prin efectul de seră al atmosferei, care nu va fi o opțiune pentru o colonie spațială biologică mai mică.
Autorii menționează organisme existente, precum furnica argintie sahariană (Cataglyphis bombycina), care își poate regla temperatura internă prin variația lungimilor de undă ale luminii pe care le absorb și pe care le reflectă – în esență, creând un efect de seră fără atmosferă. Prin urmare, membrana exterioară a unei colonii de organisme care plutesc liber ar trebui să obțină aceleași capacități selective, potrivit Live Science.
Noi teorii despre viața extraterestră. Apoi, acestea ar trebui să depășească pierderea de elemente ușoare
Planetele își mențin elementele prin forța gravitațională, dar o colonie organică ar avea probleme cu acest lucru. Chiar și într-un mod optimist, o colonie ar pierde elemente ușoare pe parcursul a zeci de mii de ani, așa că ar trebui să găsească modalități de a se reface.
În cele din urmă, colonia biologică ar trebui să fie poziționată în zona locuibilă a stelei sale, pentru a avea acces la cât mai multă lumină solară. În ceea ce privește alte resurse, cum ar fi carbonul sau oxigenul, colonia ar trebui să înceapă cu o aprovizionare constantă, cum ar fi un asteroid, și apoi să treacă la un sistem de reciclare în circuit închis între diferitele sale componente pentru a se susține pe termen lung.
Punând cap la cap toate aceste elemente, cercetătorii realizează portretul unui organism, sau al unei colonii de organisme, plutind liber în spațiu. Această structură ar putea avea un diametru de până la 100 m și ar fi conținută de o carapace subțire, dură și transparentă. Acest înveliș ar stabiliza apa din interior la presiunea și temperatura potrivite și i-ar permite să mențină un efect de seră.
Deși astfel de organisme ar putea exista sau nu în univers, cercetarea are implicații importante pentru viitoarele eforturi umane în spațiu. În timp ce în prezent construim habitate din metal și ne alimentăm stațiile cu aer, hrană și apă transportate de pe Pământ, viitoarele habitate ar putea utiliza materiale obținute prin bioinginerie pentru a crea ecosisteme autosuficiente.
