Iscălit din partea Imperiului Rus de feldmareșalul Piotr Rumianțev și de Muhsinzade Mehmed Pașa din partea Imperiului Otoman, după înfrângerea turcilor în războiul din 1768-1774, tratatul era extrem de umilitor pentru Înalta Poartă.
Otomanii au încercat să mascheze o parte din pierderile suferite. La rândul lor, rușii au avut tot interesul să nu se afle amploarea câştigurilor obţinute.
Din această cauză, deşi s-au operat puţine modificări faţă de textul proiectului rusesc definitivat de A.M. Obreskov la Bucureşti, articolele tratatatului de la Kuciuk-Kainargi au fost înşirate haotic, fără nici o logică.
Acesta conţine un preambul, 28 de articole publice şi două articole secrete.
Iată articolele tratatului, grupate pe probleme:
- Recunoaşterea independenţei Hanatului Crimeii şi a separării acestuia de Imperiul otoman (art. 3).
- Anexiuni teritoriale efectuate de Rusia (art. 4, 18, 19, 20, 21).
- Libertatea comerţului şi navigaţiei ruseşti şi otomane în toate mările Imperiului otoman (art. 11, 12).
- Apărarea şi lărgirea drepturilor popoarelor creştine supuse sau vasale Porţii (art. 7, 16, 17, 23, 25).
- Probleme de prestigiu pentru Rusia (titlul imperial pentru ţarii ruşi, precum şi rangul ambasadorului rus la Istanbul şi onorurile acordate acestuia de Poartă) (art. 5, 13, 14).
- Plata de către Poartă a unor despăgubiri de război în favoarea Rusiei (al doilea articol secret).
- Extrădarea reciprocă a infractorilor (art. 2).
- Situaţia angajaţilor Ambasadei ruse de la Istanbul (art. 6, 9).
- Eliberarea prizonierilor de război şi a robilor capturaţi de fiecare parte beligerantă (art. 25).
- Drepturile pelerinilor ruşi care vor vizita locurile sfinte din Imperiul otoman (art. 8).
- Abrogarea precedentelor tratate şi convenţii ruso-otomane (art. 22).
- Restabilirea păcii între Rusia şi Poartă (retragerea trupelor ruse de pe teritoriul otoman, ratificarea acestui tratat de pace şi schimbul de ambasade extraordinare) (art. 1, 10, 15, 24, 26, 27, 28, şi primul articol secret).
Rezumatul tratatului:
Otomanii au cedat teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugul de Sud. Acest teritoriu includea portul Herson și oferea Rusiei pentru prima oară ieșire la Marea Neagră.
Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci și Enikale din Crimeea, precum și regiunea Kabarda din Caucaz.
Otomanii au pierdut și Hanatul Crimeii, căruia au fost forțați să îi recunoască independența.
Hanatul, deși oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei, care l-a și anexat în 1783.
Tratatul a eliminat restricțiile privind accesul Rusiei la Marea Azov. Tratatul de la Belgrad din 1739 dădea Rusiei teritoriu la Marea Azov, dar îi interzicea fortificarea zonei sau dezvoltarea unei flote.
Rusia primea și o serie de drepturi economice și politice în Imperiul Otoman, între care permisiunea acordată creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman de a naviga sub steagul Rusiei, respectiv permisiunea acordată Rusiei de a ridica o biserică ortodoxă în Istanbul, care nu a fost însă construită vreodată.
Rusia a interpretat tratatul ca dându-i dreptul de a proteja creștinii ortodocși din Imperiu și a folosit această prerogativă mai ales în Moldova și Țara Românească, intervenind în timpul ultimei domnii fanariote și după Războiul de Independență al Greciei.
Austriei i s-a cedează nord-vestul Moldovei, adică Bucovina.
Tratatul dădea califului otoman dreptul de a proteja credincioșii musulmani din Rusia, între care cei din Crimeea.
Era pentru prima dată când o putere europeană recunoștea autoritatea califului otoman în afara granițelor imperiului său.
Foto: Imperiul Otoman sângerând. Gravură contemporană care prezintă scene alegorice legate de semnarea Tratatului de la Küçük Kaynarca în 1774. În centru, Ahmed Resmî Efendi, șeful delegației de negociatori turci.
