Căpitanul Constantin Coandă a fost apoi profesor de matematici la Școala de Poduri și Șosele, actuala Universitate Politehnică București.
Acolo, la catedra Politehnicii bucureștene, într-o zi începută dimineața devreme cu studenții săi, frământat de cele pe care numai el le știa, profesorul Coandă a primit un bilet, pus pe catedră de către un om din personalul de serviciu al școlii.
Biletul a stat cuminte și a așteptat până când profesorul și-a terminat cursul. Apoi acesta l-a citit:
„Aveți un băiat domnule profesor! S-a născut la ora 8.05. Doamna se simte bine!”
Tânărul sublocotenent Constantin Coandă a simțit pe propria piele ororile războiului, fiind rănit în Războiul de Independență, de un obuz dușman, în zona apărării de la Bechet.
Datorită faptelor sale de eroism este decorat cu Crucea Virtutea Militară de Războiu, decorația reprezentând prima din cele 57 de decorații pe care generalul le-a căpătat de-a lungul prestigioasei sale cariere militare în slujba țării.
A urmat conștiincios toate ierarhiile militare, astfel a devenit ofițer-sublocotenent în 1877, apoi locotenent (1880), căpitan (1883), maior (1888), locotenent-colonel (1892), colonel (1896), general de brigadă, general de divizie (1911) și apoi general de corp de armată (1917).
A făcut parte din Casa Militară a M.S. Regelui, adică din Comandamentul Suprem al Armatei României.
În cadrul aparatului de conducere a Statului Român, generalul Constantin Coandă a deținut următoarele funcții:
Președintele Consiliului Miniștri (prim-ministru) & ministru de externe: 24.10.1918 – 29.11.1918
Senator: 1919
Președintele Senatului: 22.06.1920 – 22.01.1922 și 08.07.1926 – 05.06.1927
Ministrul Industriei și Comerțului: 30.03.1926 – 14.07.1927
A activat în Partidul Poporului a lui Alexandru Averescu, cu convingerea sinceră că implicarea sa și a prietenului său, sunt importante pentru viața politică a țării și nivelul de trai al poporului.
În 1932,, la moartea generalului Constantin Coandă. Gheorghe Tătărăscu, în numele Partidul Național Liberal, afirma:
„Un asemenea om nu aparține numai unui partid, ci se așează în falanga celor despre care viitorimea va spune că au fost servitorii credincioși ai neamului”.
Iată ce scrie Regina Maria despre Constantin Coandă, în „Povestea vieții mele”:
