În acea seară, întâlnirăm pe primul Român, ce se ivise vreodată în calea noastră: colonelul Coandă, aghiotantul logodnicului meu. Era un tânăr înalt, plăcut şi chipeş, cu o uniformă ciudată; faţa îi strălucea de mulţumire căci Românii erau foarte bucuroşi că tânărul lor prinț moştenitor se căsătoreşte după cum era dorinţa ţării. […]
Colonelul Coandă ştia cum să-şi arate bucuria.
Vorbea franţuzeşte cu mai mare uşurinţă decât tânărul şi sfiosul lui principe. Găsi multe cuvinte în cari să ne spună cât de fericiţi erau Regele şi poporul român, ce minunată primire aveau să facă tinerei mirese şi cât de frumoasă era ţara lui, cât de romantice îi erau priveliştile şi cât de pitoreşti ţăranii.
Ne spunea că poporul „va purta pe palme pe viitoarea lui regină”, — mi-aduc foarte bine aminte că aceasta a fost expresia întrebuinţată de el, — că-i vor clădi un cămin încântător şi că va fi privită, cu părul ei de aur şi cu ochii ei albaştri, ca o zână bună venită de dincolo de nouri.
Ah! da, colonelul Coandă se pricepea să spună lucruri plăcute; Ducky şi cu mine stam mână’n mână, să-l ascultăm, şi năluci, ispititoare năluci, prindeau a trece sub ochii noştri….
Zilele ce urmară, fură înfrigurate şi pline de însufleţire, amestec de bucurie, de îngrijorare, de temere, de nădejde şi de păreri de rău.
Totul era atât de neaşteptat şi atâtea laturi deosebite trebuiau cercetate. Nu e vorba, era foarte plăcut să spui „da” şi să ai lângă tine un tânăr sfios care te prinde din ochi, dar lucrurile nu se opreau aici. Ce avea să spună papa de toate acestea?”.
Generalul Constantin Coandă a devenit președintele Consiliului de Ministri într-un moment de cumpănă pentru România, după încheierea Tratatului de la Buftea-București cu puterile Centrale, de către guvernul Marghiloman.
Însă Regele Ferdinand a tergiversat ratificarea tratatului și asta a permis o remobilizare a forțelor românești unioniste.
Guvernul Marghiloman a fost demis și Generalul Coandă a preluat conducerea guvernului la 24 octombrie/6 Noiembrie 1918.
