Pe de altă parte, potrivit lui Matthew Paris, călugăr și cronicar benedictin, Eustace please din mănăstire pentru a pune mâna pe moștenirea lăsată fraților săi, care muriseră fără un moștenitor clar.
Din alte surse aflăm că frații lui Eustace au supraviețuit bătăliei de la Sandwich, în care a murit Eustace.
Deși Eustace nu a reușit să obțină dreptate pentru uciderea tatălui său de la conte, el l-a urmărit personal Hainfrois de Heresinghen, presupusul criminal.
Tărășenia s-a rezolvat printr-un duel, nu între cei doi bărbați, ci între campionii nominalizați de fiecare tabără.
Campionul lui Eustace a pierdut duelul și, prin urmare, Hainfrois a fost declarat nevinovat.
Ulterior, Eustace a abandonat gândul de a răzbuna uciderea tatălui său și a intrat în serviciul lui Renaud de Dammartin, contele de Boulogne.
În calitate de senescal al contelui (funcționar numit de rege), Eustace se ocupa de anumite chestiuni administrative, inclusiv cele de natură financiară.
În curând, Eustace a rupt-o cu Renaud, fiind acuzat de ceva nereguli financiare.
Unii sunt de părere că Hainfrois a fost cel care l-a instigat pe conte să se întoarcă împotriva lui Eustace.
Inițial, Eustace a apelat la o o intanță de judecată și a susținut că este nevinovat.
În cele din urmă, totuși, a fugit, deoarece se temea de închisoare.
Renaud, pe de altă parte, a luat fuga lui Eustace ca o recunoaștere a vinovăției și l-a declarat haiduc, i-a confiscat proprietatea și i-a ars câmpurile.
Ca răspuns, Eustace a jurat să se răzbune pe conte și a devenit bandit, operând din pădurea Boulogne în mod similar cu omologul său englez, Robin Hood.
Există o serie de povești despre operațiunile banditului Eustace.
Într-unul dintre ele, îl păcălește pe unul dintre tinerii cavaleri ai contelui, îmbrăcându-se în femeie.
În poveste, Eustace se apropie de cavaler și îi oferă favoruri sexuale dacă i-ar permite să urce pe calul său.
Ispitit de ofertă, cavalerul îl ajută pe Eustace să încalece calul, ridicându-i piciorul, moment în care banditul trage un pârț.
Povestea se încheie cu Eustace care fură calul cavalerului.
Într-o altă poveste, Eustace îl păcălește pe contele însuși, deghizându-se în leproș care cerșește bani.
Renaud este păcălit să îi dea niște bani lui Eustace, care apoi sare pe unul dintre caii contelui.
Nu toate poveștile despre faptele lui Eustace sunt atât de pline de umor.
Unele dintre ele sunt de un ton mai sumbru.
Într-una dintre acestea, Eustace capturează cinci dintre oamenii lui Renaud, dintre care patru la patru le-a tăiat picioarele.
Al cincilea a fost cruțat și a fost trimis înapoi la conte pentru a transmite un mesaj.
Într-un alt episod, Eustace capturează un băiat tânăr, presupus a fi fost unul dintre spionii contelui, și îl obligă să se spânzure, fără să-i ofere măcar șansa să facă o mărturisire.
Deși tactica de gherilă a lui Eustace a fost suficientă pentru a-i face probleme contelui, toate au un sfârșit.
Când Renaud a format o alianță cu regele francez, Eustace știa că nu mai era doar dușmanul contelui, ci și al statului.
Întrucât francezii se aflau în război cu englezii, Eustace avea să plece în Anglia, unde putea fi de folos la curtea regelui Ioan.
Se crede că serviciul lui Eustace la curtea regelui Ioan a început încă din 1205 d.Hr.
În acest timp, Eustace a trecut de la meseria de bandit la cea de pirat.
A operat în Canalul Mânecii și în strâmtoarea Dover, unde a prădat nave franceze.
Regele Ioan a recunoscut abilitățile lui Eustace și l-a pus la comanda unei flote de 30 de nave, cu care a făcut ravagii francezilor.
Se pare că Eustace și regele englez s-au înțeles bine, întrucât Ioan i-a permis piratului să facă ce dorea pe mare.
De exemplu, Eustace ataca orice navă, inclusiv pe cele englezești,fără a fi mustrat de regele Ioan.
În plus, Eustace a fost răsplătit de către rege.
I s-au dat niște terenuri din Norfolk și i s-a permis să își stabilească baza pe Sark, una din insulele din Canalul Mânecii, pe care o luase cu forța.
Reputația lui Eustace era atât de mare prin orașele și porturile de pe coasta sudică a Angliei, încât, dacă dorea să intre în Anglia, trebuia să obțină mai întâi un permis de bună conduit.
Relațiile cordiale dintre regele Ioan și Eustace s-au destrămat între 1212 și 1214 d.Hr., din cauza mai multor factori.
Unul se spune că ar fi fost alianța formată între regele Ioan și vechiul dușman al lui Eustace, contele de Boulogne.
Susținerea Renaud față de englezi i-a fost binevenită de Ioan, spre mânia lui Eustace.
