Prima sesiune a Comisiei a fost prezidată de filozoful francez Henri Bergson.
Henri-Louis Bergson s-a născut la Paris, la 18 octombrie 1859. A dus o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante sunt aparițiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera: Matière et Mémoire (Materie și memorie, 1896), Le Rire (Râsul, 1900), L’Évolution créatrice (Evoluția creatoare, 1907), L’Énergie spirituelle (Energia spirituală, 1919).
Devine celebru, în Europa și America, încă de la publicarea primelor titluri. Funcții și distincții numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze (1914), Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare (1930).
A făcut politică și, după Primul Război Mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale.
A murit pe 4 ianuarie 1941, la Paris.
Printre membrii Comisiei s-au numărat de-a lungul timpului personalități de talie internațională precum: Albert Einstein, Marie Curie, Béla Bartók, Thomas Mann, Salvador de Madariaga și Paul Valéry.
Dintre personalitățile românești care au făcut parte din comisie amintim pe: Alexandrina Cantacuzino, Elena Văcărescu, Nicolae Iorga, Demetru Negulescu, George Oprescu, Vespasian Pella, Ion Pillat, Vasile Pârvan, Emil Racoviță, Nicolae Titulescu, Gheorghe Țițeica.
Franța a susținut Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală, oferind asistență și finanțare pentru înființarea la Paris a unui organism executiv – Institutul Internațional de Cooperare Internațională, ceea ce a contat mai târziu atunci când s-a decis stabilirea sediului principal al UNESCO în capitala franceză.
Filme educative
Intuind importanța filmului pentru educație, Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală a susținut facilitarea circulației internaționale a filmelor cu caracter educativ și a lucrat îndeaproape cu Institutul Internațional de Cinematografie Educațională, înființat la Roma în 1928, inclusiv pentru producția unor asemenea pelicule.
Comisia Internațională de Cooperare Intelectuală a funcționat formal și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, până în 1946, rolul său fiind preluat de UNESCO.
