Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Anul miraculos al lui Einstein și o fotografie inedită
Articole online

Anul miraculos al lui Einstein și o fotografie inedită

La redacția publicației științifice germane „Annalen der Physik” sosea, pe 30 iunie 1905, o revoluționară lucrare, semnată de Albert Einstein și intitulată „Zur Elektrodynamik bewegter Körper” (Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare).

Rămasă în posteritate sub denumirea de Teoria Relativităţii, întrucât determina schimbări radicale în conceptele de timp, spaţiu şi gravitaţie, lucrarea avea să fie publicată în același an, pe 26 septembrie.

Relativitatea restrânsă (Teoria relativității restrânse sau teoria restrânsă a relativității), denumită ulterior teoria specială a relativității sau relativitatea specială, este teoria fizică a măsurării în sistemele de referință inerțiale propusă în 1905 de către Albert Einstein în articolul său Despre electrodinamica corpurilor în mișcare.

Ea generalizează principiul relativității al lui Galilei — care spunea că toate mișcările uniforme sunt relative, și că nu există stare de repaus absolută și bine definită (nu există sistem de referință privilegiat) — de la mecanică la toate legile fizicii, inclusiv electrodinamica.

Pentru a evidenția acest lucru, Einstein nu s-a oprit la a lărgi postulatul relativității, ci a adăugat un al doilea postulat: acela că toți observatorii vor obține aceeași valoare pentru viteza luminii indiferent de starea lor de mișcare uniformă și rectilinie.

Această teorie are o serie de consecințe surprinzătoare și contraintuitive, dar care au fost de atunci verificate pe cale experimentală.

Relativitatea restrânsă modifică noțiunile newtoniene de spațiu și timp afirmând că timpul și spațiul sunt percepute diferit în sensul că măsurătorile privind lungimea și intervalele de timp depind de starea de mișcare a observatorului.

Rezultă de aici echivalența dintre materie și energie, exprimată în formula de echivalență a masei și energiei E = mc2, unde c este viteza luminii în vid.

Relativitatea restrânsă este o generalizare a mecanicii newtoniene, aceasta din urmă fiind o aproximație a relativității restrânse pentru experimente în care vitezele sunt mici în comparație cu viteza luminii.

Teoria a fost numită „restrânsă” deoarece aplică principiul relativității doar la sisteme inerțiale. Einstein a dezvoltat relativitatea generalizată care aplică principiul general, oricărui sistem de referință, și acea teorie include și efectele gravitației.

Relativitatea restrânsă nu ține cont de gravitație, dar tratează accelerația.

Deși teoria relativității restrânse face anumite cantități relative, cum ar fi timpul, pe care ni l-am fi imaginat ca fiind absolut, pe baza experienței de zi cu zi, face absolute unele cantități pe care le-am fi crezut altfel relative.

În particular, se spune în teoria relativității că viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, chiar dacă ei sunt în mișcare unul față de celălalt. Relativitatea restrânsă dezvăluie faptul că c nu este doar viteza unui anumit fenomen – propagarea luminii – ci o trăsătură fundamentală a felului în care sunt legate între ele spațiul și timpul.

În particular, relativitatea restrânsă afirmă că este imposibil ca un obiect material să fie accelerat până la viteza luminii.

1905 – anul miraculos

Ceea ce face ca 1905  să fie un adevărat an miraculos pentru Einstein sunt cele cinci scrieri trimise de el la anuarul de fizică german Annalen der Physik:

17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul „Un punct de vedere euristic privind producerea și transformarea luminii”, în care sugerează (din considerente termodinamice) că lumina poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie independente. Articolul avea să apară la sfârșitul lunii mai;

30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată cum se pot calcula Numărul lui Avogadro și dimensiunea moleculelor, studiind mișcarea lor într-o soluție. Acest articol a fost acceptat și ca teza de doctorat, apărând în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906. Este pe locul trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri privind numărul de citări de care s-a bucurat în acei ani. Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel Grosmann, fost coleg la ETH.

11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său despre mișcarea browniană – „Despre mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii”;

30 iunie: Marele articol „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare”

27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini și se intitulează „Depinde inerția unui corp de conținutul său energetic?” (Ist die Trägheit eines Körpers von seinem Energiegehalt abhängig?). Articolul conține – conform unui obicei care avea sa se întâlnească frecvent la Einstein – gândurile sale de după publicarea marelui articol despre relativitatea specială.

Foto: Pagina de Facebook a Arhivelor Diplomatice ale MAE a publicat  un instantaneu fotografic din timpul Comisiei de Cultură de la Geneva (1920-1930), în care sunt surprinși, în primul rând, Nicolae Titulescu și Albert Einstein. Primul de la stânga la dreapta, în picioare, istoricul și criticul de artă George Oprescu, secretar general al acestei Comisii

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA