România s-a îndepărtat de URSS și s-a apropiat de SUA după Criza Rachetelor din Cuba
Gheorghiu Dej, iar după 1965, Nicolae Ceaușescu, s-au distanțat din ce în ce mai mult de Pact și de conducerea Moscovei, însă fără a provoca Uniunea Sovietică. România a încetat să mai participe activ la comandamentul militar al Pactului de la Varșovia după 1969.
Aceasta a fost o încălcare uimitoare și unilaterală a obligației centrale de apartenență la alianța Pactului de la Varșovia, pe care România a menținut-o nominal până la sfârșit, când Pactul a fost dizolvat în 1991.
Ce anume s-a întâmplat și care a fost motivul?
Evenimentul declanșator a fost criza rachetelor din Cuba din octombrie 1962. Tensiunile generate de această criză au avut repercusiuni în întreaga Europă. Nicio țară nu dorea să fie implicată într-un război din cauza rachetelor sovietice din Cuba. Dar, în timp ce membrii NATO și cei ai Pactului de la Varșovia au sprijinit public Statele Unite și, respectiv, Uniunea Sovietică, alții au făcut-o cu mare îngrijorare. Iar la București, conducerea a decis după acea criză, că va căuta să se detașeze de orice implicare automată în cazul în care liderul alianței lor, Uniunea Sovietică, își va asuma din nou astfel de riscuri.
La acea vreme, relațiile româno-americane nu erau apropriate
Cu toate acestea, ministrul român de externe, Corneliu Mănescu, a cerut o întâlnire cu secretarul de stat Dean Rusk, amândoi aflându-se la New York pentru deschiderea Adunării Generale a ONU în toamna anului 1963. A fost prima ocazie, după criza rachetelor, în care liderii români au reușit să de apropie de guvernul SUA la acest nivel.
Mănescu i-a comunicat lui Rusk că România nu a fost consultată cu privire la decizia sovieticilor de a amplasa rachete nucleare în Cuba și că, prin urmare, nu era parte la acea dispută. Guvernul român a dorit să transmită Statelor Unite că țara va menține o poziție neutră în orice conflict rezultat din acțiuni precum amplasarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba. S-a solicitat asigurări că, în eventualitatea unor ostilități generate de acea situație, Statele Unite nu vor ataca România pe baza unor presupuneri greșite conform cărora ar fi aliată cu Uniunea Sovietică într-un astfel de conflict.
Ca răspuns, secretarul Rusk a afirmat că Statele Unite vor lua în considerare orice țară care nu va participa sau nu va permite ca teritoriul său să fie folosit în acțiuni militare împotriva Statelor Unite sau a aliaților săi.
În acest sens, el a menționat că ar fi important pentru Statele Unite să știe dacă există arme nucleare pe teritoriul României. Ulterior, românii au răspuns că nu dețin astfel de arme pe teritoriul țării și au oferit Statelor Unite orice oportunitate pe care o doreau pentru a verifica acest aspect. (Absența armelor nucleare a fost în acord cu informațiile furnizate de serviciile secrete americane, iar Statele Unite nu au dat curs propunerii de verificare).
Având în vedere caracterul sensibil al problemei, orice informație despre acest dialog a fost păstrată cu mare atenție la Washington și, fără îndoială, la București. Dialogul nu a fost dezvăluit guvernelor NATO. Din câte se știe, conducerea sovietică nu a aflat de el.
Mai mult decât atât, fostul oficial american Raymond L. Garthoff a declarat că:
„Dean Rusk mi-a spus despre acest schimb de informații la scurt timp după ce a avut loc și am reconfirmat această relatare cu el în 1990. Mi s-a părut că, odată cu prăbușirea Pactului de la Varșovia, răsturnarea regimului din România și reunificarea Europei, chestiunea este acum istorie și ar trebui să devină o notă de subsol importantă în documentele istorice.”
„Ar putea fi o istorie instructivă, dar și interesantă. De exemplu, din câte știu eu, nimeni nu a speculat vreodată o relație între Criza Rachetelor din Cuba și acțiunile României de distanțare față de Pactul de la Varșovia. De asemenea, este interesant de reflectat faptul că, în ciuda acelei crize și a altor încercări severe, cele două alianțe au rezistat împreună pe toată durata Războiului Rece, chiar și în cazul în care alte țări găzduiau arme nucleare ale superputerilor.”
