În urmă cu 60 de ani începea criza rachetelor din Cuba
Fotografiile realizate de un avion spion de mare altitudine U-2 au oferit dovezi incontestabile că rachetele cu rază medie de acțiune de fabricație sovietică din Cuba – capabile să transporte focoase nucleare – erau acum staționate la 90 de mile de coasta americană.
Tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică cu privire la Cuba au crescut constant de la invazia eșuată din aprilie 1961 din Golful Porcilor, în care refugiați cubanezi, înarmați și instruiți de Statele Unite, au debarcat în Cuba și au încercat să răstoarne guvernul lui Fidel Castro. Deși invazia nu a reușit, Castro era convins că Statele Unite vor încerca din nou și a cerut mai multă asistență militară din partea Uniunii Sovietice.
În cursul anului următor, numărul consilierilor sovietici din Cuba a crescut la peste 20.000
Au început să circule zvonuri că Rusia muta, de asemenea, rachete și bombardiere strategice pe insulă. Este posibil ca liderul rus Nikita Hrușciov să fi decis să ridice atât de dramatic miza în Războiul Rece din mai multe motive. Este posibil să fi crezut că Statele Unite aveau într-adevăr de gând să invadeze Cuba și a furnizat armele ca mijloc de descurajare. Confruntându-se cu criticile de acasă din partea unor membri mai duri ai ierarhiei comuniste sovietice, este posibil să fi crezut că o poziție dură i-ar putea câștiga sprijin. De asemenea, Hrușciov a resimțit întotdeauna faptul că rachetele nucleare americane erau staționate în apropierea Uniunii Sovietice (în Turcia, de exemplu), iar amplasarea rachetelor în Cuba ar fi putut fi modul său de a corecta dezechilibrul. La două zile după ce au fost făcute fotografiile, după ce au fost developate și analizate de ofițerii de informații, acestea au fost prezentate președintelui Kennedy. În următoarele două săptămâni, Statele Unite și Uniunea Sovietică aveau să ajungă mai aproape ca niciodată de un război nuclear, iar o lume înspăimântată aștepta rezultatul.
