Evenimentul Istoric > Articole online > România: ascensiunea și declinul unui aspirant-eschivant nuclear. Adevărul despre bomba atomică româneacă
Articole online

România: ascensiunea și declinul unui aspirant-eschivant nuclear. Adevărul despre bomba atomică româneacă

Bomba atomică

După Revoluție

Războiul Rece s-a încheiat, iar Ceaușescu a fost răsturnat din funcție la sfârșitul anului 1989. Ulterior, România a decis să se concentreze asupra construirii unui program nuclear civil. Odată cu apariția unipolarității, care a permis Statelor Unite să consolideze GFN și să exercite o presiune enormă asupra furnizorilor, era practic imposibil ca România să obțină materiale și tehnologii nucleare de la furnizori străini. În plus, nu ar fi putut compensa pierderea respectivă bazânduse pe surse indigene. La începutul anilor nouăzeci, de exemplu, Bucureștiul avea doar două reactoare de cercetare operaționale, ambele utilizând uraniul puternic îmbogățit furnizat de Statele Unite și de Rusia. Cu toate acestea, România nu putea obține combustibil de la ei pentru că a decis, la mijlocul anilor optzeci, să nu permită inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) să pună în aplicare acordurile de reglementari pe care România le semnase cu superputerile și cu AIEA.

O altă opțiune a fost cea de a produce plutoniu din combustibilul ars de la centralele pe bază de uraniu natural. România nu a putut urma această cale, deoarece centralele nucleare din Canada nu fuseseră încă finalizate. Mai mult, extinderea laboratorului de celule fierbinți într-o instalație de reprocesare la scară industrială necesita asistență străină, pe care românii nu o puteau asigura. După cum a observat Nucleonics Week în 1996, mai mult de 80% din sursele de aprovizionare „planificate să contribuie la programul nuclear ambițios [românesc] s-au retras în momentul de față din domeniul activității nucleare”.

Institutul de Fizică Atomică înainte de Revoluție

Înapoi la scopuri pașnice

În concluzie, Bucureștiul a reușit să obțină transferuri nucleare în Războiul Rece timpuriu prin exploatarea concurenței de pe piața nucleară. Dar odată cu crearea GFN în Războiul Rece târziu, a devenit aproape imposibil ca România să dobândească tehnologia de îmbogățire a uraniului și reprocesare a plutoniului necesară pentru a deveni un eschivant. Cartelul a devenit și mai puternic în anii de după Războiul Rece, ceea ce a permis Statelor Unite să blocheze în totalitate eforturile României în domeniul proliferării. Întoarcerea României la scopurile exclusiv pașnice este o ilustrare a dinamicii care a contribuit la aplanarea proliferării în epoca de după Războiul Rece: cu un număr tot mai scăzut de candidați la statutul de state posesoare de arme nucleare, numărul de membri din clubul nuclear a rămas în mare parte constant.

Articol scris de Eliza Gheorghe

Anii 60. Construcția Institutului

Pagini: 1 2 3

Registration

Aici iti poti reseta parola