Rolul lui Nicolae Ceaușescu în politica Orientului Mijlociu. Călătoria în Egipt din perioada 2-6 aprilie 1972
În 2008, Cold War International History Project a publicat două conversații între Nicolae Ceaușescu și Anwar al-Sadat. Aceste conversații, care au avut loc cu ocazia vizitei lui Ceaușescu la Cairo în aprilie 1972, au dat un impuls eforturilor de mediere ale României în conflictul arabo-israelian.
Obținerea unui mandat din partea egipteană nu a fost o sarcină ușoară pentru delegația română. După o pauză de 3 ani în relațiile româno-egiptene, cauzată de schimbul de ambasadori al României cu Israelul în 1969, Ceaușescu a trebuit să-și cumpere revenirea în diplomația din Orientul Mijlociu prin acordarea unui împrumut de 100 de milioane de dolari Egiptului.
Cu toate acestea, succesul călătoriei a depășit așteptările lui Ceaușescu: nu numai că Sadat i-a cerut lui Ceaușescu să fie un mediator în conflictul cu Israelul, dar întâlnirea din aprilie 1972 a dus la o prietenie strânsă care avea să se dezvolte între președintele egiptean și secretarul general al Partidului Comunist Român.
În decembrie 1971, Egiptul şi România au semnat un acord de cooperare economică în valoare de 41.600.000 lire sterline. România investea într-un complex petrochimic la Cairo, uzine chimice (pentru clor, acid sulfuric, sodă), întreprinderi producătoare de materiale de construcţii, obiective miniere (pentru extragerea cuprului şi fierului), întreprinderi constructoare de maşini etc. Tot la Cairo urmau să adapteze o linie de montaj pentru asamblarea tractorului U-650 produs la Braşov. Investiţiile constau în instalaţii, echipamente, materiale tehnologice şi piese de schimb. Rambursarea creditului se făcea în ţiţei, bumbac şi mărfuri produse de fabricile româneşti. Conform planului pe 1972, Egiptul ocupa locul 18 în relaţiile de schimb ale României, reprezentând 1,9% din totalul schimburilor externe.
Pe 2 aprilie 1972, Ceaușescu ajungea în Egipt, fiind primit într-un mod cu totul special de către Anwar al-Sadat. Programul includea o vizită la Alexandria pentru prezentarea fabricii de sodă în care investise și țara noastră, un spectacol la piramide, și o vizită la muzeul de egiptologie. În mediul public au avut loc discuții cu privire la situațiile economice, iar problemele de politică strategică au fost discutate în privat.
Mai mult decât atât, Ceauşescu şi-a prezentat proiectul societăţilor mixte pentru exploatarea în comun, şi în spirit socialist, a bogăţiilor solului şi subsolului ţării vizitate. A propus societăţi mixte în domeniile geologiei, mineritului, petrolului şi construcţiei de maşini. N-a neglijat nici problema agriculturii. Sadat s-a arătat interesat de proiect, visând la tehnologie modernă şi asistenţă în pregătirea specialiştilor.
Călătoria lui Ceaușescu la Cairo a marcat începutul unei alte prietenii, între Ceaușescu și Yasser Arafat, liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP). Materialele declasificate din arhivele românești aruncă lumină nu numai asupra legăturii dintre cei doi lideri, ci și asupra diplomației OEP și, mai larg, asupra rolului acesteia în Războiul Rece.
Deși unii dintre cei mai importanți factori de decizie din Israel și Egipt au discutat despre rolul de mediator al României în Orientul Mijlociu, istoriografia în limba engleză despre conflictul arabo-israelian trece în mare parte cu vederea Bucureștiul – poate cu excepția reacției lui Ceaușescu la Războiul de Șase Zile, când a refuzat să întrerupă relațiile diplomatice cu Israelul, așa cum au făcut Moscova și majoritatea blocului estic în iunie 1967. Câțiva cercetători au abordat pe scurt rolul României în Orientul Mijlociu la sfârșitul anilor 1970, atribuindu-i lui Ceaușescu transmiterea unor mesaje cruciale între Menachem Begin și Anwar Sadat, care au dus la vizita istorică a lui Sadat la Ierusalim.
Din nefericire pentru pacea în Orientul Mijlociu, Ceauşescu n-a putut contribui la stingerea conflictului arabo-israelian la începutul anilor ’70. La 6 octombrie 1973, Egiptul şi Siria au lansat un atac surpriză contra Israelului cu ocazia sărbătorii evreieşti de Yom Kippur. România a refuzat să se implice în acest conflict. Solicitat de liderii arabi să trimită armament, Ceauşescu s-a declarat neutru.
