Regina Victoria și Abdul: Prietenia care a scandalizat Anglia
Abdul Karim, însoțitorul reginei Victoria, fusese uitat de mai bine de 100 de ani până când Shrabani Basu, o jurnalistă din Marea Britanie, a văzut portretul său. Ea și familia ei se aflau într-o vacanță pe Insula Wight, vizitând o expoziție la casa de vară a reginei Victoria, când a observat fotografia neobișnuită a lui Karim îmbrăcat precum un nobil.
„Nu arăta ca un servitor”, și-a amintit mai târziu Basu. „Era o imagine neobișnuită”.
Era unul dintre puținele portrete care nu fuseseră aruncate în foc împreună cu toate celelalte dovezi ale vieții lui Abdul Karim la scurt timp după moartea reginei Victoria. La acea vreme, Basunu nu avea nicio idee că se uita la un bărbat care fusese șters în mod deliberat din istorie – un indian care a fost cândva cel mai apropiat confident al reginei.
Karim a fost trimis în Anglia pentru a lucra ca servitor la Jubileul de Aur, sărbătorirea celui de-al 50-lea an de domnie al Reginei. Aceasta devenise fascinată de cultura indiană după ce văzuse covoare țesute de unii dintre deținuții aflați în grija lui Karim, prezentate la o expoziție colonială și a fost încântată de ideea că putea avea la dispoziție un indian autentic. L-a rugat pe supraveghetorul închisorii să îi repartizeze 2 indieni.
Deși Karim nu știa nimic despre meseria de servitor, directorul închisorii îl alesese pentru a o asista pe regină. I s-au dat câteva lecții rapide de engleză și a fost trimis în cealaltă parte a lumii, sperând să servească doar la câteva mese.
Regina a fost fascinată aproape instantaneu de Karim. L-a descris ca fiind înalt și chipeș
„Nu se aude niciun murmur, pentru că se supune implicit ordinelor lui Dumnezeu!”, a scris ea. „O astfel de credință precum cea a lor; o astfel de seriozitate constituie un exemplu măreț de loialitate.”
În curând, Regina l-a pus pe Abdul Karim să-i facă curry și să o învețe să vorbească în limba lui. Îl invita în camera ei și îl punea să îi descrie viața din India și să îi spună povești despre țara sa. Ba chiar l-a mutat într-una dintre cele mai luxoase camere din castel: camera care îi aparținuse cândva lui John Brown.
Regina nu mai fusese atât de fericită de ani de zile – ceea ce nu era însă cazul lui Karim. În India, el fusese un funcționar, un om tratat de la egal la egal, înconjurat de oameni care îi vorbeau limba. Aici, el era – așa cum a scris în jurnalul său – „un călător pe un pământ străin și printre oameni străini”.
„Era nerăbdător să se întoarcă în India”, a consemnat regina într-o scrisoare adresată unui prieten. Era îngrozitor de supărată din această cauză. „Doresc în mod deosebit să îi păstrez serviciile”.
Pentru a-l împiedica pe Karim să o părăsească, regina Victoria „a revărsat” asupra lui toate onorurile pe care și le putea imagina
I-a dat noul titlu de Munshi, care înseamnă profesor și l-a ridicat la rangul de nobil.
„A fost devotat și nu are decât cuvinte de laudă la adresa ei: despre cât de blândă este, despre cât de amabilă este și despre faptul că i-a luat mereu apărarea.”
Oferta reginei și propriile sentimente ale lui Karim s-au dovedit suficiente. Karim a rămas lângă regină, spre nemulțumirea celor de la curtea regală.
,,Favoritul reginei”
Chiar și familia regală a devenit geloasă pe Karim, deoarece era cel mai apropiat om al acesteia. Călătorea cu ea prin Europa, primea cele mai bune locuri la banchete și opere, iar regina comandase mai multe portrete cu el. În timp, l-a numit cavaler.
De asemenea, Karim nu a avut nicio reținere în a-și folosi poziția pentru a-și ajuta familia. I-a cerut reginei să îi ofere tatălui său o pensie și să-l ajute pe fostul său angajator.
Moartea Reginei a schimbat situația în mod radical
Când regina a murit, nu a mai rămas nimeni care să-l protejezepe Karim de furia curții engleze. Regele Edward al VII-lea, proaspăt încoronat, l-a obligat pe indian să strângă toate scrisorile și toate fotografiile pe care regina i le trimisese.
Apoi, regele l-a constrâns pe Munshi să privească în timp ce aceștia ardeau ultimele înregistrări ale celei mai importante părți din viața sa. „Munshi”, a scris Lady Curzon, „s-a întors în India precum un câine de vânătoare biciuit.”
Tot ceea ce i-a rămas în Anglia lui Munshi a fost o curte ostilă, care ar fi fost încântată să-l vadă spânzurat. Toate fotografiile și toate înregistrările pe care le puteau găsi și care menționau că a fost în Anglia au fost distruse. Înregistrările care au rămas despre el au fost cele scrise de curtea furioasă, care îl descriau ca pe un om arogant, pentru că se folosea de regină în interes propriu.
Karim a fost lăsat să se întoarcă în India, unde, spre disperarea curții, regina îi lăsase un teren imens și o mică avere din care să trăiască.
„În aranjamentele mele testamentare am asigurat confortul tău”, a scris regina cu puțin timp înainte de moartea ei. A fost nevoiede multă muncă. Terenul pe care i-l dăruise era în mod normal rezervat eroilor de război și a trebuit să lupte din răsputeri pentrua-l obține.
A trebuit să își schimbe testamentul în secret. L-a asigurat: „Nicio ființă umană nu va ști vreodată de el.” Karim și-a trăit restul zilelor în confort alături de soția sa, iar marea sa avere avea să fie moștenită de nepoții săi. Cu toate acestea, moștenirea sa aveasă fie ascunsă de lumea occidentală timp de multe decenii.
Până în prezent, grație muncii jurnalistei Shrabani Basu, Karim a reușit să revină în istorie. În afară de romanul acesteia (Victoria și Abdul: The True Story of the Queen’s Closest Confidant), el a devenit subiectul unor articole și chiar al unui film intitulat Victoria & Abdul, interpretat de Judi Dench, bazat pe cercetările lui Basu.
