10 Mai. Regele României care visase să devină învățător

 

Ziarul NEUES WIENER JOURNAL din 1 decembrie 1938 publica, sub titlul „Regele care a vrut să devină învățător”, următoarea corespondență din București:

Călătoria în Germania a Regelui Carol al României și mai cu seamă convorbirile cu Fuhrer-ul – cancelar, precum și cu mareșalul Goring, atrag atenția asupra acestui Suveran al Sud-Estului european.

Regele Carol, care este în al nouălea an de domnie, a fost întrebat odată ce ar fi vrut să devină, dacă n-ar fi fost Rege.

„Învățător”, a fost răspunsul pe care l-a dat Regele fără să ezite o clipă.

Această idee de învățător domină și activitatea de guvernare a Regelui Carol. Precum acesta conduce și învață tineretul într-un cerc restrâns, tot astfel el vrea să conducă și să instruiască într-un cerc larg ca bărbat de Stat și Rege pe poporul Său, vrea să indice singur poporului Său drumul și să ia parte activă la fiecare problemă a soartei sale, fie ea cât de neînsemnată.

Firea poporului român este moale

Este surprinzătoare activitatea plină de energie a Regelui Carol, care domină atât de mult, de firea poporului român, care mai degrabă este moale. Acest lucru se datorește descendenței Regelui, care în parte are strămoși germani și englezi (…).

Regele Carol evită pe cât posibil viața de societate pe care nu o agreează. În schimb se cunoaște zelul Său de muncă.

În mod deosebit se ocupă de viața muncitorilor și a țăranilor. În timpul guvernării Sale, reforme culturale au scos țara din izolarea ei Sud-Estică, transformând-o într-o țară modernă a Europei.

În Palatul Său Regal nu mai găsim acel stil de viață moale, despre care se spune că îl aduce vântul de est și care dă pecetea căii Victoriei, strada elegantă a Bucureștilor.

Portarul englez de la intrarea palatului transmite impresia că te găsești într-o altă lume.

Graba și activitatea domnesc în Palatul Regal, în care guvernează punctualitatea. Nu se va găsi un ceasornic care să nu meargă exact.