Raportul lui Șuluțiu: N-ai putut vedea un singur om beat, un cuțit, o pâră, nu s-a furat nimănui

 

Vicarul epicopal Alexandru Sterca Șuluțiu îi trimitea pe 22 mai 1848, la câteva zile de la marea adunarea a românilor ardeleni de la Blaj, baronului Nicolae Vesselenyi, comisar regal și prefect peste Zalău o scrisoare în care îl informa că „răuvoitorii au intenționat să verse în sufletul neamului meu din Ardeal otrava unei știri primejdioase: că poporul maghiar ar vrea să se rupă de Maiestatea Sa și de Casa de Austria”.

Scrisoarea este importantă pentru că e redactată de un român care a jucat un rol important în acele evenimente și pentru că e scrisă la doar câteva zile, când amintirea celor întâmplate la Blaj îi era proaspătă.

Excelența Voastră, D-le Baron, Prefect și Comisar Regesc!

Chiar în clipa asta am avut onoarea să primesc prețioasa dvs. Epistolă din mâna unei fete de Evreu: îmi țin de cea mai plăcută datorie să împlinesc dorința Excelenței Voastre. Eu ieri am sosit de la măreața adunare din Blaj, a cărei icoană deplină fiind cu neputință de a o descrie pe această mică hârtie, voi fi silit să mă mărginesc la punctele mai cardinale, din care înțelepciunea Măriei Tale va ști să scoată informație mai completă.

Numărul poporului adunat, judecând după întinderea teritoriului ocupat de mulțime, a putut să fie de 60-70.000. Și fie zis spre cinstirea acestei mulțimi uriașe, timp de patru zile cât a stat la Blaj, n-ai putut vedea un singur om beat, un cuțit, o pâră, nu s-a furat nimănui. N-au fost certuri, necum bătăi între oameni. Ca un cuvânt au păstrat ordinea și s-au purtat cu atâta omenie încât pot sluji ca o admirabilă pildă pentru toate timpurile, chiar și celor mai civilizate națiuni.

Durere, însă, poporul acesta blând și pașnic a avut conducători tineri și – după cât se pare – mituiți spre acest scop de națiunea săsească, care conducători au voit cu orice preț să-l împingă în direcție contrară unirii Ardealului cu Ungaria. Acțiunea lor a fost atât de puternică, încât „inteligența valahă”, care, cu excepția a vreo cincisprezece persoane, în general e pentru unire, abia după multă trudă și luptă a izbutit să învingă antipatia față de unire și să se apropie de gândul cel bun. Cu toate acestea, dezideratele națiunii române se pot cuprinde  în următoarele puncte, căci celelalte dorințe decurg în mod firesc din acestea:

  1. Încă în dieta aceasta națiunea română să fie proclamată de a patra „națiune receptă” în Ardeal și, ca națiune, să fie reprezentată prin deputații săi (…)
  2. Să i se asigure limba în viața privată, în școale și biserici.
  3. Robota să fie oprită încă în această dietă a Ardealului, cu o astfel de răscumpărare, care, nici la o întâmplare, nici în parte să nu îngreuneze pe urbariali.
  4. Mai are și alte deziderate, dar acestea, parte sunt garantate de legile din Ungaria, parte decurg din cele de mai sus”.

 

Sursa: Victor Motogna, Raportul lui Alexandru Sterca Șuluțiu despre adunarea din Câmpul Libertății de la 3 (15) mai 1848 către Nicolae Vesselenyi