Raportarea corupției în timp de război: Dilema jurnaliștilor ucraineni

Nu a existat nicio îndoială cu privire la gravitatea cazurilor care izbucneau în sfera publică, relatează POLITICO, care a prezentat punctul de vedere al jurnaliștilor ucraineni:

„Ele atingeau inima economiei de război. Într-un caz, anchetatorii verificau dacă ministrul adjunct al infrastructurii a profitat de pe urma unui contract de furnizare de generatoare electrice la un preț exagerat, în timp ce ministerul apărării era cercetat pentru un contract la suprapreț pentru furnizarea de alimente și servicii de catering pentru trupe.

Povești uriașe, dar, într-un semn al vremurilor noastre de viață și de moarte din Ucraina, chiar și colegul meu Yuriy Nikolov, care a obținut o știre despre contractul militar umflat, a recunoscut că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a nu-și publica investigația. Și-a dus descoperirile la oficialii publici în speranța că aceștia ar putea rezolva problema, înainte de a se simți în cele din urmă obligat să le publice pe site-ul ZN.UA.

Obținerea unei știri care îți șochează țara, forțează guvernul să demareze investigații și să reformeze achizițiile militare și declanșează demisia unor înalți oficiali este, în mod normal, un lucru care îi face invidioși pe ceilalți jurnaliști. Dar înțeleg pe deplin ce simte Nikolov când nu vrea să se abțină atunci când națiunea ta este în război. La urma urmei, Rusia (și ceilalți critici ai Ucrainei din străinătate) caută să profite de orice ocazie pentru a submina încrederea în autoritățile noastre.

Un jurnalist este menit să stea puțin la distanță de situația pe care o acoperă. Ajută să rămână imparțial și să se limiteze la fapte, nu la emoții. Dar ce se întâmplă dacă este imposibil să rămâi imparțial, deoarece trebuie să acoperi invazia propriei țări? Firește, trebuie să continui să-ți tragi guvernul la răspundere, dar ești, de asemenea, dureros de conștient că inamicul este acolo și caută să exploateze orice oportunitate de a eroda încrederea în conducere și de a submina securitatea națională.

Exact cu asta se confruntă zi de zi jurnaliștii ucraineni. În primele șase luni de la invazie, jurnaliștii ucraineni au decis să pună pe pauză criticile lor publice la adresa guvernului ucrainean și să se concentreze pe documentarea crimelor de război rusești.

Dar acest lucru s-a întors împotriva lor.

„Această pauză a dus la o pierdere rapidă a responsabilității pentru mulți oficiali ucraineni”, a scris Mykhailo Tkach, unul dintre cei mai importanți jurnaliști de investigație din Ucraina, într-un articol pentru Ukrainska Pravda.

Investigațiile sale despre oficialii ucraineni care au părăsit țara în timpul războiului pentru vacanțe luxoase în Europa au dus la impunerea de către președintele Volodimir Zelenski a unei interdicții pentru oficialii care călătoresc în străinătate în timpul războiului pentru chestiuni care nu au legătură cu munca. De asemenea, a provocat demiterea puternicului procuror general adjunct.

Guvernul ucrainean a fost nevoit să reacționeze la corupție și să facă o remaniere majoră aproape imediat. S-ar fi întâmplat acest lucru dacă jurnaliștii ucraineni ar fi decis să stea pe gânduri până la victorie? Mă îndoiesc.

Mai este dureros să fii nevoit să scrii despre eșecurile oficialilor propriului tău guvern atunci când forțe inamice copleșitoare încearcă să-ți șteargă națiunea de pe planetă, folosind orice ocazie pe care o au pentru a zdruncina încrederea partenerilor tăi internaționali? Bineînțeles că este.

Dar, în acest caz, a existat un loc sigur pentru optimism. Lucrurile se schimbă în Ucraina. Guvernul a trebuit să reacționeze foarte repede, sub presiunea intensă a societății civile și a presei independente. Au apărut imediat meme-uri și postări pe rețelele de socializare, care ironizau promisiunea guvernului de a cumpăra ouă la prețuri masiv umflate. În cele din urmă, ministrul adjunct al infrastructurii a fost concediat, iar ministrul adjunct al apărării a demisionat.

Acest răspuns rapid a fost lăudat de Comisia Europeană și a arătat cât de departe suntem cu adevărat de Rusia, unde autoritățile nu îi vânează pe oficialii acuzați de corupție, ci pe jurnaliștii care o raportează.”