Proces-verbal al convorbii între tovarășul Nicolae Ceaușescu și președintele Comitetului Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, la Cairo, 5 aprilie 1972
„Reuniunea a început la ora 18:00 și s-a încheiat la ora 19:30.
Nicolae Ceaușescu: Iată-ne aici! Ne întâlnim [în sfârșit]!
Yasser Arafat: Ar fi trebuit să ne întâlnim de mult timp!
Nicolae Ceaușescu: Sunt de acord, dar e [mai bine mai târziu decât niciodată].
Yasser Arafat: Trebuia să ne întâlnim în Algeria, dar condițiile locale nu ne-au permis. Ne-am întâlnit în Iugoslavia. Suntem foarte mulțumiți de această întâlnire.
Nicolae Ceaușescu: Și noi la fel; sincer, vizita noastră în Egipt se desfășoară foarte bine.
Am dori să auzim mai întâi ce aveți de spus.
Yasser Arafat: Discuția noastră, tovarășe Ceaușescu, ar trebui să fie una foarte lungă. Sunt foarte fericit să mă întâlnesc cu unul dintre tovarășii care acordă o mare atenție luptei poporului nostru.
Încă din 1948, poporul nostru a întâmpinat mari dificultăți în lupta sa. În 1948, o parte din țara noastră a fost luată și a fost creat statul pe care [oamenii] îl numesc Israel, ceea ce a dat naștere la problema refugiaților, care [afectează] 1.250.000 de oameni. O altă parte [a țării noastre] a fost anexată de Iordania, prin mijloace care nu au fost recunoscute de Liga Arabă. Fără îndoială, ni se prezintă două alternative: fie să capitulăm, fie să ne continuăm lupta pentru a ne întoarce în patria noastră. Desigur, dacă ați fi fost în locul nostru, ați fi ales să luptați, și nimeni nu crede că noi [luptăm] împotriva evreilor ca religie sau ca popor; noi [luptăm] împotriva sionismului, care a luat o parte din țara noastră și a transformat poporul nostru în refugiați, fără a avea unde să se ducă.
Suntem un popor care este forța [motrice] a vieții; deși suntem un popor cu refugiați, avem cea mai mare parte de oameni educați dintre statele arabe. Poporul nostru, care însumează 3 milioane de oameni, are 70.000 de studenți. Am așteptat 17 ani ca ONU să ne rezolve problema și ca opinia publică să vină în ajutorul nostru, dar oamenii nu și-au concentrat întreaga atenție asupra noastră. Acesta este motivul pentru care am început lupta noastră armată în 1965.
Știm că lupta noastră nu este un lucru obișnuit. Suntem conștienți că [lupta noastră] este o [luptă] pe termen lung. Suntem conștienți de profunzimea problemei noastre din punct de vedere internațional și din punct de vedere arab. Suntem conștienți că șansele sunt împotriva noastră, fie pe scena internațională, fie în lumea arabă. Acești [factori] sunt reprezentați de agenții imperialismului din regiunea noastră. Știm, de asemenea, că există factori internaționali împotriva noastră. Trebuie să menționez ceea ce a spus odată președintele Johnson. Atunci când a fost întrebat despre soarta poporului palestinian, acesta a spus că „palestinienii [sunt] norocoși că încă mai umblă pe Pământ și sunt în viață”.
Din 1965, suntem activi și persistăm în lupta noastră. De când am început lupta noastră, în cei 7 ani care au trecut, nu am fost învinși. Fără îndoială, [am pornit] de la o idee progresistă, nu reacționară. Nu am spus că îi vom arunca pe evrei în mare, dar obiectivul nostru este crearea unui stat palestinian, în care musulmanii, evreii și creștinii să coexiste în mod egal și frățesc, fără nicio ură, fără nicio discriminare bazată pe culoarea pielii sau religie. Noi numim teritoriul nostru un teritoriu al păcii și vrem să fie un teritoriu al păcii, dar nu în detrimentul altor [popoare]. Îi invităm pe dușmanii noștri să trăiască așa cum trăim noi. Unii ar putea spune: „nu veți învinge niciodată Israelul; sunteți [doar] un popor”, [dar] este în regulă. Dar la aceasta adăugăm un lucru: suntem conștienți de [rădăcinile noastre] arabe, suntem forța motrice a națiunii arabe. Poate că Statele Unite și Israelul își pot impune [propria] voință prin forța lor militară, dar a câștiga o bătălie nu înseamnă a câștiga războiul în întregime. Noi o vedem ca pe o bătălie de lungă durată. Știm că nazismul s-a răspândit în toată Europa, a cucerit jumătate din Rusia, o parte din Africa, dar în cele din urmă a fost zdrobit, iar popoarele [libere] au triumfat. Israelul și Statele Unite nu-și pot impune întotdeauna voința și influența în această regiune. [Echilibrul] forțelor în lume se schimbă, iar acei oameni care înțeleg dinamica istoriei își dau seama că [se schimbă]. Credem că vor exista transformări și schimbări [și] de acum încolo.
Vă rog să înțelegeți, tovarășe [Ceaușescu], că atunci când am propus crearea unui stat palestinian, ne-a luat trei ani să convingem statele arabe și chiar pe palestinienii înșiși, dar noi suntem revoluționari și [continuăm] să luptăm pentru asta.
Nicolae Ceaușescu: Din ce teritoriu ar trebui să fie compus acest stat palestinian?
Yasser Arafat: Toată Palestina în care am trăit înainte de 1948; am trăit împreună cu ei înainte de 1948. Erau arabi, britanici și evrei.
Nicolae Ceaușescu: Și care erau granițele sale? Nu-mi amintesc[…]
Yasser Arafat: De la Marea Mediterană până la sudul Libanului și Golful Aqaba.
Nicolae Ceaușescu: Al cui era Golful Aqaba?
Yasser Arafat: Era al Palestinei. Este un fapt bine cunoscut. S-ar putea ca unii dintre cei care trăiesc acum în Palestina, când vor auzi ceea ce tocmai am spus, să izbucnească în râs. În 1939, când s-a discutat despre crearea statului Israel pe teritoriul nostru, unii șefi de stat arabi râdeau. Dar, 30 de ani mai târziu, [statul Israel] a devenit o realitate, iar peste 30 de ani, lumea se va schimba. Suntem conștienți de faptul că există o încercare de a avea acordul Palestinei pentru a semna [ceea ce s-a întâmplat] și de a recunoaște un „fapt împlinit”, realitatea care există acum, dar, din punct de vedere palestinian, niciunul dintre noi nu poate face așa ceva. Acest popor palestinian a luptat continuu în ultimii 23 de ani. Nu aveți idee cât de mult a trebuit să suferim.
Poporul nostru a trăit în corturi; chiar și acum trăiește în corturi. A suferit din punct de vedere economic, material și moral, [nu a avut] nicio țară, nicio legitimitate; mai mult, a fost alungat [de peste tot]. Noi nu avem nimic de pierdut, și dacă trebuie să ne pierdem corturile, să le pierdem, dar știm un lucru, suntem conștienți de [influența] noastră în regiune. Noi spunem că nu va exista pace în Orientul Mijlociu atâta timp cât poporul nostru continuă să trăiască în corturi.
Ne-am început lupta cu 17 arme; acum avem zeci de mii de arme; chiar și în Iordania, unde [ne-am] confruntat cu forțele [iordaniene], armele au rămas în mâinile noastre. Regele Hussein, Statele Unite și Israelul sunt conștienți de această [situație]. În ultimii trei ani, am pierdut 33.000 de martiri. Avem 17.000 de prizonieri în închisorile israeliene și 25.000 de familii în lagăre de concentrare, unde [ei] țin copii, femei și bărbați.
Aceasta a fost o scurtă expunere a realităților noastre, astfel încât să putem începe conversația noastră.
Cerem tuturor oamenilor de bună credință din lume să fie de partea noastră, de partea acestui popor. Este adevărat, poporul nostru nu este numeros, dar a rezistat la mii de victime în ultimii 17 ani și va continua să lupte. Acest lucru înseamnă că nu vom recunoaște „faptul împlinit” și s-a dovedit că poporul nostru a dat naștere unei probleme explozive pentru regiune.
Cât timp ne mai rămâne?
Nicolae Ceaușescu: Mai avem până în jurul orei 19:30.
Tovarășe [Arafat], mă bucur că ne-am întâlnit. Cred că timpul nu ne va permite să avem o conversație prea lungă, dar poate că vom ajunge la o înțelegere să ne întâlnim mai târziu, pentru o discuție mai lungă. Așadar, consider că aceasta este o întâlnire preliminară, ca să spun așa.
Yasser Arafat: Noi salutăm [propunerea dumneavoastră], tovarășe [Ceaușescu].
Nicolae Ceaușescu: Bineînțeles, lupta poporului palestinian este, de asemenea, o chestiune foarte importantă printre chestiunile legate de Orientul Mijlociu. Noi credem că cererea poporului palestinian de a-și organiza viața în mod independent, conform propriilor sale dorințe, este o cerere justă.
Yasser Arafat: Este adevărat.
Nicolae Ceaușescu: Problema este cum se poate realiza această dorință. Am ascultat scurta dumneavoastră prezentare și am observat că mișcarea de eliberare palestiniană dorește să creeze un stat democratic multinațional, ca să spun așa, care să reunească palestinienii, evreii și creștinii care trăiesc în această zonă. Inutil să mai spun că, ca idee, ca principiu, acest lucru pare, la prima vedere, un lucru bun, dar rămâne să se determine căile și mijloacele pentru a atinge acest obiectiv. [Trebuie] totuși să se pornească de la situația existentă și [trebuie] să se decidă mai întâi cum să se acționeze astfel încât să se realizeze condițiile pentru ca poporul palestinian să ducă o viață independentă. Ne cunoaștem doar de o jumătate de oră. Îmi place să vorbesc foarte deschis; chiar și atunci când există opinii divergente asupra unei probleme, nu îi spun interlocutorului meu ceea ce vrea să audă. Unii [le spun interlocutorilor lor doar ceea ce vor să audă]; dar mie îmi place să le spun [oamenilor] cum văd eu lucrurile, având în vedere informațiile disponibile la un anumit moment dat. Pentru a avea o judecată sănătoasă asupra unei probleme, trebuie să cunoști realitatea [de pe teren], problemele [reale] cât mai amănunțit posibil. Din acest motiv, tot ceea ce vreau să spun acum sunt doar generalități.
Vedeți, este totuși un fapt că statul Israel a fost creat în 1948; rămâne de văzut dacă a fost un [act] corect sau nedrept. România nu a contribuit la crearea lui, deci nu are nicio responsabilitate. Dar atunci când [analizăm] situația, trebuie să pornim de la realitățile de pe teren. Așa cum a spus tovarășul Arafat, [nu putem] vorbi despre aruncarea evreilor în mare.
Yasser Arafat: Este exact ceea ce spunem și noi.
Nicolae Ceaușescu: Pornind de aici, trebuie văzut ce se poate face pentru a aboli actuala stare de lucruri, întrucât poporul palestinian nu are o administrație proprie, nu-și poate gestiona propria dezvoltare economică și socială, [și] nu-și poate asigura o viață independentă.
Ideea unui stat palestinian democratic pare, în general, foarte atrăgătoare, dar, din câte știu, palestinienii sunt acum împrăștiați pe diferite teritorii; ei trăiesc în Iordania, Israel, Siria, Liban, Egipt.
Yasser Arafat: Trăiesc în toate țările arabe; [îi] puteți găsi chiar și în America Latină.
Nicolae Ceaușescu: [Mă întrebam despre acele] teritorii [unde sunt] majoritatea populației. În aceste condiții, rămâne de văzut cum se poate realiza unitatea acestor forțe, astfel încât să acționeze independent.
Repet – aceasta nu este o poziție [recentă] pe care România și Partidul Comunist Român au adoptat-o. Am considerat întotdeauna că este necesar să asigurăm poporului palestinian condiții corespunzătoare pentru a duce o viață independentă. Deci, din acest punct de vedere, credem că cererea populației palestiniene este justă și o susținem.
Dar, ca să fiu sincer, judecând după cum merg lucrurile acum, nu văd nicio perspectivă de realizare a acestei unități a tuturor acestor forțe. Vedeți, chestiunea unității naționale poate fi pusă în diferite moduri, ținând cont de condițiile istorice și concrete ale fiecărui loc.
Cu mulți ani în urmă, cu mai bine de 100 de ani în urmă, poporul român a avut propriile sale probleme în ceea ce privește unitatea națională. Dacă ne uităm la alte popoare, putem găsi și noi experiențe destul de interesante, dar toate aceste experiențe au arătat că, pentru a obține victoria, trebuie să se precizeze obiectivele [luptei] și să fie clare [aceste obiective], și [trebuie] să se lege această chestiune de un teritoriu [sub controlul lor], în care acest sau acel popor să-și poată organiza în mod independent propria viață.
Yasser Arafat: Cum se poate realiza acest lucru?
Nicolae Ceaușescu: Bineînțeles, [pentru a putea face orice sugestie], trebuie să cunosc foarte bine situația [pe teren]. V-am spus, nu cunosc foarte bine aceste probleme, nu am mai discutat niciodată cu reprezentanții palestinieni și mi-ar fi greu să vă spun că soluția este asta sau cealaltă. Dar pentru a forma un stat așa cum îl concepeți, trebuie să existe un acord cu populația israeliană, evreiască, și cu creștinii; dar sunt puțini creștini [oricum]. Deci [trebuie] să ajungeți la un acord cu Israelul.
Yasser Arafat: Deci [cu] arabii [creștini]. Chiar și printre liderii acestei revoluții se pot găsi acești creștini, dar sunt creștini arabi. Dacă ne uităm la Comitetul Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, avem doi creștini arabi acolo. Problema pentru noi nu este religia, ci chestiunea națiunii, a patriei.
Nicolae Ceaușescu: Înțeleg asta, și tocmai din cauza necesității de a forma poporul palestinian în mod ordonat se pune problema cum să unim întregul popor palestinian și să spunem – uite acesta este obiectivul nostru -. Obiectivul final este crearea unui stat democratic multinațional. Dar acest lucru presupune ca populația palestiniană să fie complet autonomă – din punct de vedere cultural și din diverse alte puncte de vedere. Același lucru [se aplică] și în cazul populației evreiești.
Yasser Arafat: Este exact ceea ce spunem și noi.
Nicolae Ceaușescu: Pentru a ajunge [la acest obiectiv], ar trebui să se înceapă, ca să spunem așa, cu formarea poporului palestinian ca națiune. Acest lucru presupune și un guvern și un teritoriu, fără a renunța [la nimic], ci ca o condiție pentru atingerea obiectivului final. Vorbesc despre această chestiune doar în principiu. Nu spun nicidecum că așa trebuie să se procedeze; nu cunosc bine situația și spun doar că, din experiența noastră și a altor popoare, aceasta a fost calea [urmată]. Mă uit la anumite popoare africane [aflate în proces de] dezvoltare, primul pas spre organizare și independență este acela de a forma state independente și de a guverna sau de a se autoguverna.
Vedeți, aș fi putut să vă spun: aveți dreptate, este un slogan bun. Dar nu am făcut-o pentru că, dacă nu v-aș fi spus ce cred, nu m-aș fi comportat ca un comunist, ca un revoluționar. Uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat până acum. Palestinienii din Iordania au fost supuși represiunii; [cei care trăiesc] în Liban au suferit același [tratament] în anumite privințe; în Israel, la fel. Deci, oricum, această [metodă] are repercusiuni negative asupra succesului luptei, iar forțele [voastre] sunt divizate și împrăștiate. Dacă aș fi un lider al mișcării de eliberare a Palestinei, aș începe de aici.
Yasser Arafat: Totuși, [mă întreb] ce putem face […] Încă trăim, așa cum tocmai a spus tovarășul [Ceaușescu], în țările arabe; de asemenea, pe teritoriul ocupat de Israel.
Nicolae Ceaușescu: Mai există încă posibilitatea ca pe un anumit teritoriu palestinian sau pe un teritoriu care a aparținut Palestinei, toate aceste forțe sau majoritatea acestor forțe să se unească și să-și formeze propria conducere. Atunci lupta și puterea de negociere în raport cu evreii și cu celelalte state arabe ar fi alta. Bineînțeles, există o singură națiune arabă, unită și frățească, dar totuși [acestea] sunt constituite ca state și fiecare are propriile probleme.
Repet, nu cunosc situația [pe teren]. Sperăm să avem o discuție mai [detaliată] [care să ne permită] să înțelegem mai bine problemele [dumneavoastră]. Și aș vrea să vă invit să veniți în România, să stăm de vorbă câteva zile și să clarificăm lucrurile, fie pe malul mării, fie la munte.
Yasser Arafat: Sunt foarte bucuros să [primesc] această invitație, tovarășe [Ceaușescu]. Aceasta înseamnă că tovarășul [Ceaușescu] și tovarășii din Partidul Comunist Român, precum și poporul român, sprijină cauza poporului palestinian.
Nicolae Ceaușescu: Noi am susținut-o de la început. Suntem primii – și avem documente care o dovedesc – care spunem că conflictul din Orientul Mijlociu nu poate fi rezolvat fără a găsi și a asigura condițiile [necesare] pentru viața liberă a poporului palestinian – și asta nu este doar o formalitate, noi chiar credem asta.”
Sursa: Wilson Center.
