Încă de la inaugurarea sa, cu prilejul Expoziției Universale de la Paris, din 1899, Turnul Eiffel a fascinat publicul vizitator și s-a dovedit o excepțională afacere. În șase luni, construcția care a folosit un sistem de asamblare metalică aparținându-i inginerului român Gheorghe Pănculescu, prieten cu Gustave Eiffel, a adus câștiguri de 5,5 milioane de franci (aproximativ 22 de milioane de euro de astăzi). Costurile turnului, de 8 milioane de franci, au fost amortizate în câțiva ani.
Construcția a intrat apoi într-o un con de umbră până la următoarea Expoziție din 1900, când se estimează că un milion de curioși au urcat în vârf cu ascensoarele noi pentru a se bucura de vederea panoramică asupra Parisului.
Dintr-o carte recent apărută la Editura Perrin, Turnul Eiffel – Adevăruri și legende, aparținându-i istoricului François Vey, aflăm că Gustave Eiffel a folosit toate tertipurile pentru a scoate bani din construcția sa: vizite plătite, dejunuri organizate la înălțime și crearea unei întregi industrii de suveniruri (brelocuri, machete, caărți poștale, medalii etc.)
Însă la începutul secolului XX dezmembrarea Turnului devine o opțiune tot mai luată în calcul, după expirarea concesiunii de 20 de ani acordată constructorului.
Un studiu din 1903 propune distrugerea sa pur și simplu, așa cum se petrecuse cu multe alte construcții de la expozițiile universale.
„Trebuie să piară așa cum a trăit: prin excesul grandorii sale, adică grandilocvenței. Atât de înalt și de lat pe cele patru picioare ciclopice ale sale, el (turnul) exercită în jurul său tirania obsedantei sale viziuni și compromite grația și delicata seducție a decorului din jurul său.”
Distrugerea este programată pentru 1910.
Cea mai înaltă antenă din lume
Însă Gustave Eiffel nu concepe să-și vadă pus la pământ odorul gigantic de metal. După ce, pentru a-l salva, autorizase folosirea turnului pentru numeroase experimente – meteo, fotografii la distanță, studii de aerodinamism – ia acum legătura cu armata și-i propune acesteia să preia edificiul pentru a-l folosi la telefonia fără fir (TFF), aflată atunci în plină dezvoltare, scrie François Vey.
Conducerea armatei socotește propunerea tentantă și așa Turnul Eiffel devine cea mai înaltă antenă din lume. Concesiunea este prelungită până în 1915, dar renta achitată către municipalitatea Parisului crește.
Primul Război Mondial este cel care salvează Turnul.
Încă din 1914, el este rechiziționat și va juca un rol important în supravegherea stațiilor mobile germane. De-a lungul întregului conflict, turnul va fi utilizat la transmiterea-recepția a 50 de milioane de cuvinte.
Drept care concesiunea este prelungită până în 1945, iar Gustave Eiffel moare fericit în 1923.
El va lăsa moștenitorilor săi un portofoliu de acțiuni în valoare de 44 de milioane de franci (aproximativ 175 de milioane de euro, astăzi).
