Fiul marelui diplomat și ministru de externe Nicolae Mișu (6 august 1858- 31 august 1924), Nicolae Mișu Jr. (ortografiat și Nicolas Mishu) și-a urmat tatăl în cariera diplomatică, dar s-a impus în conștiința contemporanilor ca unul dintre marii jucători de tenis din perioada interbelică, primul tenismen român participant la marile competiții internaționale.
În prima echipă de Cupa Davis
A debutat în tenis în 1919, când a obținut primele și cele mai importante victorii pe Riviera franceză, și a continuat cariera până în 1933, fiind cel mai longeviv jucător de tenis român.
A participat la marile turnee internaționale de la Cannes, Menton, Monte Carlo, Roland Garros și Wimbledon.
Nicolae Mişu a făcut parte din prima echipă de Cupa Davis a României, în 1922, competiție la care a participat în total de nouă ori.
De asemenea, Nicolae Mişu a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924.
Unul dintre cele mai mediatizate meciuri ale sale a avut loc în 1926, la Roland Garros, când a fost învins în sferturile de finală de celebrul tenismen francez Rene Lacoste.
Diplomatul
În paralel cu activitatea sportivă a urmat și cariera diplomatică, fiind trimis de-a lungul timpului la Legațiile României din Roma, Londra, Paris și Varșovia.
În virtutea performanțelor sportive excepționale pentru România, Nicolae Mișu Jr. s-a bucurat de sprijinul Ministerului Afacerilor Străine, beneficiind de concedii suplimentare pentru participarea la turneele sportive.
În 1943 a fost obligat să se pensioneze din motive politice de către regimul de dictatură militară, fiind reintegrat în corpul diplomatic în 1946 dar peste doar un an fost exclus din nou din diplomaţie, odată cu preluarea totală a puterii de către regimul comunist în 1947.
În același an a publicat volumul în limba franceză „Le miroir de Venise” (Oglina Venețiană).
A murit pe 1 ianuarie 1973, la București.
Sursa: #ArhiveleDiplomatice
