Un an mai târziu, în 1974, suedezul îşi începe ascensiunea în tenisul mondial, câştigând, la Roma, primul său turneu internaţional. Câteva săptămâni mai târziu, cucereşte primul titlu de Mare Şlem, învingându-l în finala de la Roland Garros pe spaniolului Manuel Orantes. În turneul din capitala Franţei cucereşte de-a lungul carierei cele mai multe trofee, obţinând alte cinci succese, în anii 1975, 1978, 1979, 1980 şi 1981.
Marele jucător suedez de tenis al anilor ’70 şi începutul anilor ’80, Björn Borg a fost unul dintre cei mai buni jucători ai generaţiei sale, un sportiv cu o stăpânire de sine extraordinară, presa vremii poreclindu-l „Iceborg” („Borg cel de gheaţă”).
S-a lăsat de școală la 14 ani
Din momentul în care a triumfat la Open-ul de tenis al Italiei, la vârsta de numai 17 ani, Björn Borg şi-a câştigat reputaţia ca unul dintre cei mai talentaţi jucători din lume, potrivit Agerpres.
Björn Borg s-a născut la 6 iunie 1956 la Södertälje, Suedia. A abandonat şcoala la vârsta de 14 ani, dedicându-se în exclusivitate tenisului, menţionează site-ul www.sweden.org.za. A câştigat turneul de tenis de la Wimbledon, rezervat juniorilor (1972).
Puternic şi rapid, răbdător pe linia din spatele terenului şi eficient la fileu, Björn Borg a rămas în istoria tenisului mondial pentru cele cinci victorii consecutive de pe iarba de la Wimbledon, obţinute între 1976 şi 1980, ultima oară în faţa americanului John McEnroe, într-un meci pe care specialiştii îl consideră drept unul dintre cele mai frumoase jucate vreodată. În total, a strâns 11 titluri de Mare Şlem: şase la Roland Garros şi cinci la Wimbledon.
A disputat finala US Open de patru ori (1976, 1978, 1980 şi 1981) şi a câştigat de două ori Turneul Campionilor (1979 şi 1980), menţionează www.tennisfame.com. De asemenea a câştigat de două ori Openul Italiei.
La doar 15 ani a fost selecţionat în echipa de Cupa Davis a Suediei. La 16 ani şi-a făcut debutul în Cupa Davis, unde a jucat 56 de partide, în 45 dintre ele terminând victorios. În 1975, a învins în această competiţie pe echipe, cucerind alături de ceilalţi componenţi ai echipei Suediei, Salatiera de Argint.
Admiratoarele și românca
Cu părul său blond şi bentiţa pe frunte, campionul scandinav a adus tenisului un farmec aparte, mai notează volumul „Campionii Secolului XX”. Publicul (mai ales cel feminin) a fost pur şi simplu îndrăgostit de el. La Wimbledon, în special, admiraţia pentru el a atins o asemenea fervoare încât, la una dintre ediţii, organizatorii au trimis scrisori şcolilor de fete din zonă cerându-le profesorilor să supravegheze atent elevele pe timpul turneului.
A fost căsătorit cu jucătoarea română de tenis Mariana Simionescu între 1980 şi 1984.
După aproape zece ani de tenis la cel mai înalt nivel, perioadă în care a câştigat nu mai puţin de 64 de turnee la simplu şi patru la dublu, în alte 26 fiind finalist, „Iceborg” se retrage la doar 26 de ani, înregistrând performanţe superioare contemporanilor săi Jimmy Connors (SUA), Guillermo Vilas (Argentina) sau John McEnroe (SUA).
Timp de 109 săptămâni, între august 1977 şi iulie 1981, tenismanul suedez s-a situat pe primul loc al clasamentului ATP. În întreaga sa carieră a câştigat aproape 3,7 milioane de dolari, menţionează www.atptour.com, bani pe care, în câţiva ani, i-a risipit în mare parte din cauza unor investiţii neinspirate.
Este primul tenisman care, în 1974, a câştigat peste un milion de dolari în premii în bani, într-un singur sezon, conform www.sweden.org.za.
A încercat să revină pe terenurile de tenis, fără succes însă, ulterior, rezumându-se să participe doar la competiţiile de veterani. În 1987 este inclus în „International Tennis Hall of Fame”.
A scris romanul autobiografic „My Life and Games” (1980).
Sursa: Agerpres
