Hetty Kelly avea 15 ani, iar Charlot 18. A iubit-o atât de mult, atât de sincer încât într-o zi i-a spus:
-Hetty, vrei să fi soţia mea?
Și fata s-a schimbat dintr-odată. L-a privit aproape cu compătimire, l-a
măsurat de sus până jos şi i-a răspuns fără sfială:
– Niciodată nu-mi voi putea lega viaţa de a ta…
– De ce? a întrebat Charlie cu un zâmbet trist pe care l-a împrumutat
apoi eroilor săi de pe ecran.
– Pentru că eşti prea sărac.
Astfel s-au despărţit. Vorbele ei, l-au durut mult, i-au străpuns fulgerător sufletul şi l-au îndemnat să muncească pentru a se releva.
Hetty a murit…
A plecat în Statele-Unite şi anii au trecut unul după altul pe nesimţite.
A ajuns celebru. Totuşi, acum zece ani (1921 – nota Evenimentul Istoric), când s-a reîntors pentru prima oară la Londra, primul său gând a sburat la Hetty.
S-a dus la ea acasă şi a fost primit de foarte măgulitul ei frate. A aşteptat câteva minute, fără să pomenească nimic despre ea. Abia aştepta s-o vadă, s-o simtă aproape de el. Văzând că nu vine, el îşi luă inima în dinţi şi întrebă:
– Dar Hetty?…
Kelly tresări şi îl privi mirat.
-Hetty?… Cum, nu ştii? Hetty a murit…
Charlot a rămas mut de emoţie şi de părere de rău. A plâns.
Această primă iubire, care a însemnat pentru el prima durere, a inaugurat o serie întreagă de pasiuni nenorocite care au dezvăluit extrem de sensibila sentimentalitate a marelui Charolt, un etern nefericit în dragoste.