Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Este extrem de interesant modul în care oamenii cu ideologii diferite pot produce schimbări drastice în viața publică. Un bun exemplu este Hitler, un fumător înrăit, care ajunsese să fumeze chiar și patruzeci de țigări pe zi, iar apoi a decis din senin că acest lucru nu era bun nici pentru sănătatea sa, nici pentru cea a celor din jurul său.

Prima campanie anti-fumat din Germania inițiată de Hitler pentru protejarea populației

Compania Sturm Cigarette a fost creată inițial de Partidul Nazist în 1932 pentru a furniza țigări membrilor SA (Sturmabteilung „Detașamentul de asalt”), dar și pentru a finanța Partidul Nazist din vânzările țigaretelor. Modul în care SA își promova țigările a fost foarte interesant, deoarece se folosea de violență pentru a elimina concurența și pentru a convinge publicul să le cumpere brandul de țigări.

Compania a fost utilizată și în alt scop – promovarea ideologiei fasciste și a partidului nazist de către Hitler, prin intermediul mesajelor politice incluse pe fiecare pachet Sturm. Promovarea acestor țigări s-a făcut prin intermediul unor anunțuri care conțineau mai degrabă informații despre partidul nazist și despre membrii SA decât despre pericolul reprezentat de fumat.

În 1840, guvernul prusac a interzis fumatul în locuri publice, ceea ce a însemnat o diminuare uriașă a firmelor care produceau țigări. Prin urmare, țigările au trebuit să fie importate, făcându-le și mai inaccesibile din punct de vedere financiar pentru populație.

Prima campanie anti-fumat din lume

„Mulți oameni deosebiți au fost distruși de otrăvirea cu tutun”.

În 1942, Fuhrerul a promis că după război va interzice consumul de tutun în armată.

A cerut chiar să se facă cercetări cu privire la modul în care fumatul poate scădea fertilitatea femeilor. De asemenea, acest lucru a creat o reputație proastă pentru femeile din Germania, deoarece femeile care fumau erau considerate soții și mame nepotrivite. De la sfârșitul anului 1938, a fost adoptată o nouă lege care nu permitea femeilor să cumpere tutun, cu excepția celor care lucrau în fabricile de război.

Principiul care a stat la baza întregii campanii și a multor reglementări stabilite de guvernul nazist a fost Nichtraucherschutz (protecția nefumătorilor), ceea ce arată că Germania era conștientă la acea vreme de existența fumatului pasiv. Hitler știa că se va crea haos prin interzicerea totală a tutunului, de aceea a elaborat numeroase reglementări care interziceau fumatul în public, precum și în gospodăriile mici, unde fumatul pasiv avea loc.

Campania a devenit atât de serioasă încât adăposturile antiaeriene aveau camere separate pentru fumători și nefumători

Reichpost (serviciul poștal german din 1938) a cerut ca fumatul să fie interzis în țară.

Mulți dintre liderii partidului nazist erau fumători înrăiți. Hitler a încercat să-i determine să renunțe la acest obicei, în special pe Heinrich Himmler, care a suferit complicații de sănătate din cauza fumatului, dar și pe Eva Braun, care fuma în mod constant.

Acțiunea a mers atât de departe încât a fost asociată cu ideologia nazistă, afirmând publicului că fumatul este un viciu nesănătos răspândit de populația evreiască. De asemenea, acest lucru a fost în concordanță cu ideologia rasei ariene și cu faptul că, în calitate de „cea mai pură rasă”, populația germană nu trebuia să se otrăvească cu tutun.

Această campanie a lui Hitler împotriva fumatului a fost destul de eficientă, deoarece până în 1944, 23,4% din populația germană a renunțat la fumat.