Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Prima campanie anti-fumat din Germania inițiată de Hitler pentru protejarea populației

Compania Sturm Cigarette a fost creată inițial de Partidul Nazist în 1932 pentru a furniza țigări membrilor SA (Sturmabteilung „Detașamentul de asalt”), dar și pentru a finanța Partidul Nazist din vânzările țigaretelor. Modul în care SA își promova țigările a fost foarte interesant, deoarece se folosea de violență pentru a elimina concurența și pentru a convinge publicul să le cumpere brandul de țigări.

Compania a fost utilizată și în alt scop – promovarea ideologiei fasciste și a partidului nazist de către Hitler, prin intermediul mesajelor politice incluse pe fiecare pachet Sturm. Promovarea acestor țigări s-a făcut prin intermediul unor anunțuri care conțineau mai degrabă informații despre partidul nazist și despre membrii SA decât despre pericolul reprezentat de fumat.

În 1840, guvernul prusac a interzis fumatul în locuri publice, ceea ce a însemnat o diminuare uriașă a firmelor care produceau țigări. Prin urmare, țigările au trebuit să fie importate, făcându-le și mai inaccesibile din punct de vedere financiar pentru populație.

Prima campanie anti-fumat din lume

„Mulți oameni deosebiți au fost distruși de otrăvirea cu tutun”.

În 1942, Fuhrerul a promis că după război va interzice consumul de tutun în armată.

A cerut chiar să se facă cercetări cu privire la modul în care fumatul poate scădea fertilitatea femeilor. De asemenea, acest lucru a creat o reputație proastă pentru femeile din Germania, deoarece femeile care fumau erau considerate soții și mame nepotrivite. De la sfârșitul anului 1938, a fost adoptată o nouă lege care nu permitea femeilor să cumpere tutun, cu excepția celor care lucrau în fabricile de război.

Principiul care a stat la baza întregii campanii și a multor reglementări stabilite de guvernul nazist a fost Nichtraucherschutz (protecția nefumătorilor), ceea ce arată că Germania era conștientă la acea vreme de existența fumatului pasiv. Hitler știa că se va crea haos prin interzicerea totală a tutunului, de aceea a elaborat numeroase reglementări care interziceau fumatul în public, precum și în gospodăriile mici, unde fumatul pasiv avea loc.

Campania a devenit atât de serioasă încât adăposturile antiaeriene aveau camere separate pentru fumători și nefumători

Reichpost (serviciul poștal german din 1938) a cerut ca fumatul să fie interzis în țară.

Mulți dintre liderii partidului nazist erau fumători înrăiți. Hitler a încercat să-i determine să renunțe la acest obicei, în special pe Heinrich Himmler, care a suferit complicații de sănătate din cauza fumatului, dar și pe Eva Braun, care fuma în mod constant.

Acțiunea a mers atât de departe încât a fost asociată cu ideologia nazistă, afirmând publicului că fumatul este un viciu nesănătos răspândit de populația evreiască. De asemenea, acest lucru a fost în concordanță cu ideologia rasei ariene și cu faptul că, în calitate de „cea mai pură rasă”, populația germană nu trebuia să se otrăvească cu tutun.

Această campanie a lui Hitler împotriva fumatului a fost destul de eficientă, deoarece până în 1944, 23,4% din populația germană a renunțat la fumat.