Pricina din care aviatorul Blériot a lăsat cu buza umflată pe Regina Carmen Sylva și zeci de mii de bucureșteni

 

O senzație enormă s-a stârnit în întreaga lume când, în 1909, tânărul aviator, de 26 de ani, Louis Blériot a reușit să zboare peste Canalul Mânecii.

Tot în 1909, Blériot a sosit la București, unde avea prieteni buni, camarazi de promoție, absolvenți ai celebrei Școli Centrale din Paris, urmând să facă, pe 14 octombrie, și la noi „experiențe de zbor”.

Dar Bleriot nu a zburat pe 14 octombrie.

Iată ce scria „Furnica” din 22 octombrie 1909:

“Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din Bucureşti şi din alte oraşe depărtate ale provinciei, veniţi cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiţi în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputinţă ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se ştie în ce anume zi.

Ei bine, anunţarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânar membru al “Automobil-Clubului” n-a fost întâmpinată decât cu foarte puţine şi slabe fluierături şi de mici şi neînsemnate neorânduieli. Covârşitoarea majoritate a imensului public a păstrat o linişte şi o ordine desăvârşită.”

Adevărata cauză pentru care demostraţia aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o faca la Bucureşti este dezvăluita abia peste 27 de ani.

Să fi fost mână criminală?

În 1936, după ce Blériot murise la 1 august acel an, gazetarul Alex. F. Mihail dezlega, în „Realitatea Ilustrată”, misterul zilei de 14 octombrie 1909:

“După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot.
O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintaşi al „Salvării”, avusese grijă s-o ridice şi s-o păstreze.

Dar ce s-a întâmplat atunci ?

A fost într-adevăr un accident neprevăzut? Sau trebue căutată poate, „mâna criminală”?

Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului şi-a luat sborul spre sfere misterioase. Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviaţiei internaţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa publicului adevărul istoric:

La Capșa

În acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de promoţie ai lui Blériot, la „Ecole Centrale” din Paris au crezut de cuviinţă, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa.

Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienţei de sbor”, s-au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting.

Sărbătoritul, foarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar şi calitatea excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odobeşti, Cotnari, precum şi a celorlalte podgorii.

Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Burebista, care, în înţelepciunea lui, n-a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei.

Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârşire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului”:
– Miile de oameni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator… — spuse acesta agitat.

– Nu mai e de pierdut, nici o clipă… A sosit curtea regală!…

Bleriot şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e vorba.

După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânşii.
– Totuşi mă duc! — a exclamat el în cele din urmă.

Ajuns pe câmp, se spune că — într’un moment de fericită inspiraţie — a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil, că nu va putea efectua sborul.

Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.

Discuția cu regina Elisabeta

Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune.

Ce a vorbit acolo tânărul aviator şi ce explicaţii a dat Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în îngăduinţa ei, n-a reprodus niciodată ciudata conversaţie.

Ziarele, după vremuri, au publicat “darea de seama” a dejunului de la Capşa, “terminat la ora 2”, cu o parte a discursurilor rostite şi cu “Menu-ul”, înşirând lista tuturor vinurilor selecte şi a şampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii şi veselii centralişti au dat-o în cinstea colegului lor de promoţie.

Totuşi, publicul bucureştean află abia acum pricina adevărată pentru care Blériot n-a putut zbura în ziua de 14 octombrie 1909”.

Pe 18 octombrie, Blériot s-a revanșat față de bucureșteni efectuând trei decolări de pe hipodromul de la Băneasa.