Previziunile lui Samuel P. Huntington despre Ucraina
Evoluția istorică a teritoriului Ucrainei lasă să se vadă o linie clară de separație cultural-ideologic, lingvistică, religioasă. Dacă în vestul țării populația a avut și are tendințe naționaliste și a vorbit în genere ucraineană, estul Ucrainei era și este format din vorbitori de rusă, ortodocși, Crimeea fiind de altfel majoritar rusă.
Ucraina a fost și este prinsă în acest balans continuu între Occident și Rusia, neexistând la nivel național o linie clară, nici un anti-rusism profund, dar nici o colaborare, ca în cazul Bielorusiei. Samuel P. Huntington înainta în cartea sa trei scenarii posibile pentru destinul Ucrainei. Un scenariu, pe care Huntington nu îl vedea posibil, dată fiind istoria comună a celor două popoare, ar fi o luptă deschisă între cele două țări. Mersul istoriei se pare că l-a contrazis pe Huntington, care credea că dacă inițial lucrurile nu au escaladat, tocmai pentru că în fruntea statului a fost ales un lider cu viziuni pro-ruse în 1994, evoluția nu va fi cu totul alta.
Al doilea scenariu pe care îl vedea Huntington era cel al despărțirii, al ruperii în două a Ucrainei. Această ruptură ar fi urmat neînțelegerilor insurmontabile între cele două viziuni, cea occidentalizantă și cea rusească, mai ales în contextul în care Crimeea majoritar rusească (70%) votase în 1992 independența teritoriului față de Ucraina. Chiar în cazul separării Ucrainei în două entități statale disparate, Huntington vedea viabilă o Ucraină vestică, secondată de Occident în contextul unei răciri a relațiilor cu Rusia, pe modelul Războiului Rece.
Cel mai probabil scenariu pe care îl înainta politologul american era acela al unei Ucraine unite, dar în strânsă colaborare cu Rusia, considerând că diferendele de natură naționalistă vor dispărea și că principala problemă va fi cea economică, pe care cele două țări o vor rezolva împreună, după modelul colaborării franco-germane care a stat, după al Doilea Război Mondial, la baza Uniunii Europene de astăzi.
Istoria a mers însă în direcția opusă previziunilor lui Huntington, un conflict sângeros, marcant și care poate oricând degenera fiind ultima soluție aleasă pentru a rezolva o problemă care ține de existența liberă a unui popor și de securitatea europeană în genere.
