Președintele Ford explică în fața Congresului grațierea lui Nixon
Congresul îl acuzase pe Nixon de obstrucționarea justiției în timpul anchetei scandalului Watergate, care a început în 1972. Înregistrările de la Casa Albă au dezvăluit că Nixon știa și posibil a autorizat punerea sub ascultare a birourilor Comitetului Național Democrat, situate în complexul Watergate din Washington D.C. În loc să fie pus sub acuzare și înlăturat din funcție, Nixon a ales să demisioneze la 8 august 1974.
La preluarea mandatului, la 9 august 1974, Ford, referindu-se la scandalul Watergate, a anunțat că „lungul coșmar național” al Americii s-a încheiat. Nu existau precedente istorice sau juridice care să îl ghideze pe Ford în chestiunea acuzației pendinte a lui Nixon, dar, după o lungă reflecție, acesta a decis să îi acorde lui Nixon o grațiere completă pentru toate infracțiunile împotriva Statelor Unite, pentru a lăsa în urmă scandalul tragic și perturbator pentru toți cei implicați.
Ford a justificat această decizie susținând că un proces lung și îndelungat nu ar fi făcut decât să polarizeze și mai mult publicul. Decizia lui Ford de a-l grația pe Nixon a fost condamnată de mulți și se crede că a contribuit la eșecul lui Ford de a câștiga alegerile prezidențiale din 1976.
De la domiciliul său din California, Nixon a răspuns la grațierea lui Ford, spunând că a căpătat o perspectivă diferită asupra afacerii Watergate de la demisia sa. El a recunoscut că a „greșit că nu a acționat mai decisiv și mai direct în ceea ce privește Watergate, în special atunci când a ajuns la stadiul de procedură judiciară și a crescut de la un scandal politic la o tragedie națională”.
