Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Preotul roșu face o pasiune pentru fiica peruchierului Giraud
Articole online

Preotul roșu face o pasiune pentru fiica peruchierului Giraud

Timp de un secol, opera sa a fost dată uitării, iar publicarea integrală a acesteia a avut loc abia după anul 1930.

În 1740, „Preotul roşu” (il Prete roso), cum îi spuneau contemporanii săi fiindcă era preot şi avea părul roşu, s-a stabilit la Viena, unde a murit după un an, la 28 iulie 1741, în singurătate şi sărăcie.

A studiat pentru a deveni preot, fiind hirotonisit în 1703, însă a renunţat la preoție din cauza unor probleme de sănătate, probabil astm. A studiat vioara, pentru început cu tatăl său, şi apoi cu Giovanni Legrenzi.

În anul în care a renunţat la preoţie a fost numit maestru de vioară şi de compoziţie la Seminarul Muzical de pe lângă „Ospedale della Pieta”, avea doar 25 de ani şi a ocupat funcţia până în 1709.

El a compus majoritatea operelor sale majore în această poziţie timp de trei decenii.

Celebritatea

Antonio Lucio Vivaldi, un precursor al simfoniei clasice, unul dintre cei mai mari creatori ai barocului musical. s-a născut la Veneţia, la 4 martie 1678, ca fiu al unui violonist profesionist, care a cântat la capela San Marco din Veneţia.

Cele mai cunoscute dintre concertele sale sunt cele patru pentru vioară, numite Anotimpurile (1725).

Între 1711-1716, a fost maestru de concert la Ospedale della Pieta, post care i-a solicitat foarte mult forţele, atât în domeniul creaţiei cât şi în al organizării activităţi muzicale şi pe care nu 1-a părăsit definitiv decât după treizeci şi şapte de ani.

În toamna anului 1714, pe scena Teatrului Sant’Angelo din Veneţia este reprezentată „Orlando fino pazzo”, de Antonio Vivaldi, pe un libret scris de Grazio Braccioli după poemul „Orlando Furioso” de Lodovico Aristo.

Vivaldi, odată lansat în genul dramatic, lucrează cu febrilitate şi, în acelaşi an, 1714, execută la Pieta oratoriul Moyses, deus Pharainis. Celebritatea sa se răspândeşte departe peste hotare şi îi atrage numeroşi elevi, îndeosebi din Germania şi Boemia.

Anul 1716 a fost unul dintre anii cei mai rodnici din cariera marelui muzician. A tipărit în 1716, la Amsterdam, la Jeanne Roger o nouă lucrare intitulată „VI Sonate Quattro a violino solo a basso e due violini e basso continuo di Antonio Vivaldi, opera quinta o vero parte secunda del opera secunda”.

În afară de aceasta a scris lucrări interpretate pe scena Teatrului Sant’Angelo.

Între 1735-1738, a devenit maestru de capelă, a susţinut concerte realizând performanţe deosebite. A întreprins turnee în oraşele Italiei şi în Europa centrală.

Bârfele

În timpul vieți, Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos.

Dușmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legătură cu atracția lui afișată față de bani și de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele față de o mezzo-soprană pe nume Anna Girò, fiică a unui peruchier francez numit Giraud și pentru care a scris un mare număr de pagini vocale.

După ce s-au cunoscut, Anna Girò a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi.

Deși se plângea fără încetare de sănătatea sa șubredă, din 1713 a început și o debordantă activitate de impresar și de compozitor de opere, domenii în care a căpătat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalități tenace, concretizate chiar într-un pamflet redactat de Benedetto Marcello (Il Teatro alla moda, 1720).

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA