Pregătirea Marii Uniri la Congresul românilor de peste hotare aflători în țară din 1915

 

Pe 15 martie 1915, la București, în sala Ateneului, își deschidea lucrările Congresul românilor de peste hotare aflători în țară.

Înainte, românii refugiați în țară din teritoriile ocupate de habsburgi acționau pe toate căile pentru ca opinia publică din Regat să cunoască dorința fraților din Ardeal, Bucovina și Banat de a se uni cu țara.

La sfârșitul lunii septembrie 1914, un grup de refugiați bucovineni au înaintat primului ministru al României un memoriu în care arătau tratamentul inuman la care autoritățile din Bucovina supuneau populația românească.

Au fost înfiinţate mai multe asociaţii a caror activitate a fost subscrisă determinării intrării României în războiul împotriva Austro-Ungariei (Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor, Federaţia Unionistă, Congresul românilor de peste hotare aflători în ţară etc.).

„Voim să distrugem acea legendă falsă”

În cuvântarea sa la Congres, Emilian Slușanschi a evocat lupta dusă de românii din Bucovina pentru păstrarea ființei naționale, arătând că a sosit momentul realizării idealului national.

Ion Grămadă a demascat propaganda habsburgică care susținea că românii ar fi mulțumiți sub stăpânirea AustroUngariei:

„Fraților… voim să distrugem acea legendă falsă ce s-a creat în jurul pretinselor noastre libertăți, voim să spunem o dată pentru totdeauna adevărul, că toate aceste libertăți sunt minciuni”, potrivit lucrării „Congresul românilor de peste hotare aflători în țară”, București, 1915, pag. 67.

Participanții la congres au votat o moțiune în care se cere României intrarea în război împotriva Austro-Ungariei.

Românii aflați sub dominația austro-ungară erau convinși că libertatea nu poate veni decât de la România, prin eroismul armatei sale.

Făcându-se ecoul acestor simțăminte, Ion Grămadă spunea: „Mergeți, mergeți, batalioane românești de împlântați steagul neamului pe ruinele din Suceava, mergeți de vă închinați la Putna, mergeți și înfigeți pajura românească la Alba Iulia și nu vă opriți decât la apele tulburi ale Tisei”.

După Congres

La 22 iunie 1915 a luat ființă la București „Asociația bucovineană” având ca președinte pe profesorul Eusebie Pașcan, iar ca secretar pe Emilian Slușanschi. Societatea avea drept scop cultivarea idealului național: „În sensul grabnicei reuniri a Bucovinei cu România”.

Românii bucovineni erau chemați „să fie gata a-și face datoria de sânge pentru neam și țară”.

La 17 septembrie 1915, un grup de publiciști români din Transilvania, Banat și Bucovina redactează o declarație prin care se solidarizează cu acțiunile întreprinse de Federația Unionistă în scopul realizării unității naționale.

În finalul acestei declarații se spunea: „Vom sprijini, deci, prin toate mijloacele, lupta pentru determinarea unei acțiuni militare a țării, așteptând clipa mobilizării armatei române sub al cărei steag vom vedea izbânda cauzei noastre”.

 

 

 

 

Parteneri