Predicțiile lui Georges Clemenceau după umilirea Germaniei de la Versailles
Gazdele franceze au ales cu grijă locul în care urma să fie semnat tratatul. Premierul francez Georges Clemenceau a fost implicat în alegerea acestuia. Pentru francezi, totul era legat de prestigiu și istorie. Era locul în care Wilhelm I fusese proclamat împărat al Germaniei unificate, după înfrângerea Franței în Războiul franco-prusac din 1870-1871.
Primul ministru prusac de la acea vreme și viitorul cancelar al Imperiului German, Otto von Bismarck, alesese în mod deliberat palatul lui Ludovic al XIV-lea pentru a umili Franța. Aproape o jumătate de secol mai târziu, francezii nu au putut uita aroganța germană și au profitat de ocazie pentru a-și răzbuna umilința.
Muller și Bell s-au întors acasă într-un oraș îndoliat
La intrarea în sală, cei doi demnitari germani au fost nevoiți să treacă pe lângă un lung șir de veterani francezi mutilați în timpul războiului, care fuseseră aduși tocmai pentru a le reaminti suferințele pe care Germania le provocase Franței și poporului francez. Edward House, principalul consilier diplomatic al președintelui american Woodrow Wilson, avea să consemneze acest moment istoric:
„Întregul eveniment a fost pus în scenă cu meticulozitate și a fost făcut cât mai umilitor posibil pentru adversari”. După semnarea tratatului, Muller și Bell s-au întors la un Berlin îndoliat, în timp ce la Paris, francezii sărbătoreau.
O pace dură pentru Germania
Termenii tratatului de pace au fost stabiliți de aliați, delegația germană neavând posibilitatea de a negocia. Tratatul a fost deosebit de dur cu Germania, care a pierdut 13% din teritoriu și o zecime din populație (aproximativ 6,5 milioane de oameni). Pe lângă toate acestea, germanii pierduse temporar și suveranitatea asupra unei fâșii de 50 de kilometri la est de Rin și asupra Saarlandului, o importantă regiune industrială și minieră. În același timp, deoarece tratatul stipula că întreaga responsabilitate pentru izbucnirea războiului aparținea Germaniei, țara a fost obligată să plătească despăgubiri de război în valoare de 132 miliarde de mărci de aur. În ceea ce privește armata, aceasta a fost limitată la cel mult 100.000 de soldați și i s-a interzis utilizarea tancurilor, a avioanelor și a submarinelor. Marina germană a fost practic desființată. Pierderea coloniilor a fost ultimul lucru care i-a interesat pe germani.
Prevederile tratatului au stârnit uimire și revoltă în rândul germanilor. În toată țara au avut loc demonstrații spontane împotriva tratatului, care părea să fi fost redactat „doar pentru a îngenunchea Germania”. Mulți germani au ajuns să asocieze Tratatul de la Versailles cu revoluția din 1918 și cu instaurarea Republicii de la Weimar. Unii, în special cei din extrema dreaptă, au numit tratatul „adevărata constituție” de la Weimar – o formă de stat „negermană” impusă din exterior, al cărei scop era să subjuge poporul german timp de generații.
Predicțiile lui Clemenceau
Pe de altă parte, în Franța, Clemenceau a fost întotdeauna de părere că a reușit să obțină cel mai avantajos acord posibil pentru țara sa. Cu toate acestea, era conștient de faptul că aplicarea tratatului va fi mult mai dificilă, după cum a declarat în fața Camerei Deputaților în septembrie 1919, în timpul dezbaterii privind ratificarea Tratatului de pace:
„Tratatul, cu toate clauzele sale complexe, nu va valora decât ceea ce veți valora dumneavoastră; va fi ceea ce veți face dumneavoastră […]. Ceea ce veți vota astăzi este debutul unui nou început. Ideile pe care acesta le cuprinde vor crește și vor da roade. Ați obținut puterea de a le impune unei Germanii învinse”.
