Poziția favorabilă a lui Nicolae Ceaușescu de partea vietnamezilor în conflictul cu Statele Unite ale Americii
Din partea României au participat: Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraș și Paul Niculescu-Mizil.
La interviuri a participat și Vasile Vlad, șef de secție la C.C. al P.C.R..
Delegația Partidului Muncitoresc Vietnamez a fost condusă de tovarășul Nguyen Duy Trinh, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Externe al R. D. Vietnam.
A fost prezent și Hoang Tu, ambasadorul R. D. Vietnam la București.
21 noiembrie 1966
Nguyen Duy Trinh: „Partidul nostru, Comitetul Central condus de tovarășul Ho Chi Minh și guvernul nostru au fost foarte bucuroși să primească delegația de partid și guvernamentală condusă de tovarășul Ion Gheorghe Maurer.
Poziția partidului dumneavoastră, asistența și sprijinul politic, economic și moral acordat de partidul, guvernul și poporul român luptei poporului nostru împotriva agresiunii americane întărește și mai mult legăturile de prietenie existente între partidele, guvernele și popoarele noastre.”
Nicolae Ceaușescu: „Aș vrea să încep cu problema luptei împotriva agresiunii americane în Vietnam. Nu vreau să reafirm acum, în detaliu, poziția pe care o are partidul nostru; ea vă este cunoscută. Tovarășii Emil Bodnăraș și Ion Gheorghe Maurer au explicat poziția partidului nostru atunci când v-au vizitat.
Ceea ce aș vrea să subliniez acum este că noi considerăm că poziția Partidului Muncitoresc Vietnamez este corectă și că o susținem în totalitate. Pentru noi este clar că nu se poate pune capăt luptei din Vietnam decât dacă americanii renunță la planurile lor de dominație și se retrag din Vietnam. Astfel, toate problemele legate de găsirea și utilizarea căilor de a pune capăt agresiunii americane sunt legate de obiectivul fundamental care trebuie realizat. În acest context, considerăm că este necesar să facem totul pentru ca forța de luptă a poporului vietnamez să crească și pentru ca aceasta să poată da lovituri cât mai puternice americanilor.
Considerăm că una dintre sarcinile principale ale țărilor socialiste este de a acorda sprijin material din toate punctele de vedere pentru a întări forța de luptă a poporului vietnamez. Aici este inclusă atât asistența economică, cât și cea militară.
În al doilea rând, considerăm că țările socialiste, așa cum a spus tovarășul Maurer atunci când a fost la Hanoi, trebuie să acorde un sprijin politic și diplomatic mai puternic poporului vietnamez, ar trebui să existe o mai bună coordonare a acestor două forme de luptă, ceea ce poate ajuta poporul vietnamez să obțină victoria cât mai repede posibil.
În legătură cu această problemă v-am informat despre ce am discutat și care sunt impresiile noastre în legătură cu întâlnirea care a avut loc la Moscova. Aș putea spune că lucrările celor două congrese – cel albanez și cel bulgar – au întărit opiniile pe care vi le-am exprimat după Conferința de la Moscova. În discuțiile care au avut loc la Moscova s-a observat o preocupare pentru a se ajunge cât mai repede la ceea ce în prezent se numește o soluție „politică” pentru rezolvarea situației de război din Vietnam și a reieșit că această chestiune a fost discutată în cadrul întâlnirii dintre Gromyko, Johnson și Dean Rusk.
Asta a reieșit și din modul în care a fost ridicată problema vietnamezilor în cadrul Congresului bulgarilor. Pe de altă parte, presa capitalistă mai realistă a sesizat și ea acest aspect și a apreciat că problema asistenței Vietnamului și a luptei împotriva agresiunii americane în Vietnam nu s-a bucurat de o atenție deosebită la Congresul bulgarilor și că, în general, critica adresată agresiunii americane în Vietnam a fost destul de blândă.
Noi v-am făcut cunoscute, și nu vreau să repet acum, discuțiile care au avut loc între ministrul nostru de externe, Corneliu Manescu, Rusk și Goldberg. [Desigur,] nu putem avea încredere în ceea ce spun ei! După aprecierile cercurilor burgheze din mai multe țări capitaliste, Rusk reprezintă linia mai dură, mai intransigentă și se pare că aceste cercuri au dreptate.
Speranțele în fața încetării bombardamentelor
Dacă se va ajunge la încetarea bombardamentelor, considerăm că acesta ar fi un lucru foarte bun. Dacă acest lucru nu se va realiza, va fi o demascare clară a americanilor, a retoricii lor cu privire la așa-zisele lor intenții „pașnice”. În același timp, acest lucru le-ar oferi celor care își nutresc iluzii cu privire la aceste intenții posibilitatea de a vedea că nu trebuie să meargă pe această cale. Sunt destul de mulți care nutresc aceste iluzii chiar și în rândul țărilor noastre socialiste și al partidelor comuniste.
După cum știți, în urmă cu două săptămâni, Johnson l-a trimis pe Harriman în mai multe țări capitaliste – Franța, Anglia și Italia – pentru a explica poziția americanilor. Din informațiile pe care le avem din surse oficiale ale guvernelor respective, inclusiv din cuvintele lui Nenni direct, Harriman a încercat să explice că sunt gata să treacă la încetarea bombardamentelor dacă în această privință ar putea ajunge la o anumită înțelegere cu Vietnamul. Atât reprezentantul francez, cât și cel italian au declarat că au rămas cu impresia că este vorba mai mult de o manevră din partea lor pentru a-și masca mai departe politica generală. Dar, au spus ei, Republica Democrată Vietnam a fost cea mai bine plasată pentru a demasca această manevră, punând la încercare această intenție.
Aș vrea să subliniez încă o dată că noi considerăm într-adevăr că luarea inițiativei de către R.D. Vietnam în domeniul politic și diplomatic va avea o mare influență în ceea ce privește clarificarea unor lucruri în mișcarea comunistă, inclusiv mai ales în țările socialiste (mă refer la cele din Europa), clarificare în sens pozitiv, prin demonstrarea adevăratei fețe a imperialismului american și a necesității întăririi luptei împotriva imperialiștilor.
Nu cred că este un secret pentru dumneavoastră faptul că foarte multe partide comuniste și conducători ai statelor socialiste din Europa, mai puțin Albania, au ridicat această problemă și consideră că Partidul Muncitorilor din Vietnam și guvernul vietnamez nu au dat dovadă de înțelegere. Având în vedere acest lucru, o acțiune în sensul descris ar da posibilitatea ca această opinie, care câștigă teren, să fie clarificată și combătută, ceea ce ar contribui la luarea de măsuri pentru creșterea și intensificarea asistenței militare și politice pentru R.D. Vietnam.
Astfel, tovarăși, pe scurt, v-am exprimat câteva considerații asupra cărora am reflectat și continuăm să reflectăm și care reies din ceea ce știm, din contactele noastre cu partidele comuniste, cu guvernele statelor socialiste și cu cele ale unor țări capitaliste.”
Sursa: Wilson Center, Arhivele Digitale
